Ati intalnit, fara indoiala, expresia din titlu la tot pasul. "Marfuri de ocazie", adica mai ieftine, "Am luat o ocazie si m-am repezit la ai mei", cu alte cuvinte, am facut cu mana la marginea drumului si, profitand de bunavointa vreunui sofer, m-am dispensat de orarul fix al trenurilor sau de aglomeratia autobuzelor interurbane.
Dupa cum, exista si ocazii ratate. "Mai, ce ocazie am pierdut", isi frangea mainile un coleg de redactie pe vremuri, cu atata jale in glas, incat chiar am crezut ca i s-a anulat sansa vietii. Ni se anuntase o sedinta inopinata si omul nu a mai putut participa la libatia gratuita oferita cu generozitate de un provincial aflat in trecere prin Capitala. Ma uitam interzis cum isi plange nesansa un om in toata firea, care putea oricand sa-si ofere o masa pe cinste din propriul buzunar.
Vanatori de "ocazii" exista peste tot si pandesc cu ochii cat cepele si cu urechile ciulite. Pe din afara arata a oameni normali, chiar cumsecade, cu frica lui Dumnezeu, stiu de gluma si de cele mai multe ori sunt chiar simpatici. Cand prind insa prin aer o posibila invarteala, devin fiare, nu cunosc mila si nu-i poti abate de la prada ravnita.
Am gresi amarnic daca i-am considera niste nefericiti aflati in nevoie ori fiinte fara dare de mana, bucuroase sa-si indulceasca o tara traiul amar, dus cu greu de pe o zi pe alta. De cele mai multe ori multe ori, nici nu au nevoie de lucrurile pe care le solicita. Tentatia este insa de nestapanit. Va aflati, de pilda, la o masa cu lume multa si unul dintre invitati se recomanda, imprudent, a fi medic. Imediat, dintr-un colt, cu priviri aprinse, tasneste amatorul de ocazii, care cere un sfat, o reteta, o recomandare, un numar de telefon. Cei mai asaltati, dupa medici, par a fi avocatii, notarii, judecatorii si politistii. Nu scapa insa de astfel de atacuri nici preotii, ofiterii de cariera, publicistii, instalatorii de tot felul. Si chiar daca nu marturisesti vreo meserie anume, te trezesti chestionat, asa, intr-o doara: "N-ai pe cineva pe la...".
Imi amintesc de o scena de tot hazul cand, incalzit de cateva paharele grabite, un universitar superdoct, suferind "un coup de foudre" la vederea unei domnite, a asaltat-o cu declaratii si povesti o seara intreaga. Metafore cu Praxiteles, citate din Montaigne, versuri dantesti, calambururi a la Jarry - ce n-a pus bietul om la bataie pentru cucerirea unui zambet. Dupa cateva ceasuri bune de abureala, nubila si-a iesit din apatie si, fixandu-i atent ochelarii, i-a pus intrebarea mortala: "Dom' profesor, nu stiti pe cineva la IOR?".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
