De vreo 2 luni m-am mutat - definitiv de data asta - in casa pe care am inceput sa o construiesc in 2003. E frumos, e bine, dar numai pana ce ies din curte. Acolo intru pe domeniul public, al Primariei sectorului 1. Mai merg putin - vreo 100 de metri - si ajung la granita cu Ilfovul.
E liniste, e padure, e aer curat si vara e mai racoare cu vreo cateva grade decat in oras.
Pe de alta parte: padurea e plina de gunoaie si musteste de balti fetide - adevarate cuibare de tantari. Roiuri de muste si viespi de padure, batalioane de gandaci, regimente de insecte, armate de tantari, comndouri de soareci de camp si cartite, paianjeni peste tot...
Drumurile sunt pline de hartoape si nu exista canalizare. Mai toti vecinii mei si-au distrus masinile, iar cand au fost ''ploile istorice'', toate casele au avut subsolurile inundate. Eu n-am subsol, dar casa mea era ca o barja pe Dunare - o insula in mijlocul apelor. Pe site-ul Primariei, proiectul pentru amenajarea canalizarii in zona noastra se afla deocamdata in stadiul de ''studiu de prefezabilitate''. Fosta administratie locala trebuia sa termine drumurile si canalizarea in toamna lui 2003.
Aici nu vin taxiurile, desi e sectorul 1, pentru ca toti soferii stiu cum sunt drumurile. Mai ales pe vreme rea. La vreun kilometru de aici trece un autobuz - 261 - care ar trebui sa vina din jumatate in jumatate de ora. Nu vine. Vine oricand in intervalul 30 de minute - o ora, niciodata mai devreme.
Daca e iarna grea - mi-au povestit vecinii care locuiesc de ani de zile aici - o zi intreaga dai zapada ca sa-ti croiesti drum. Daca nu mai ninge dupa aceea, a doua zi poti sa pleci ''an oras''. Daca ninge, iar dai zapada o zi. Si tot asa.
Pe aici trec oamenii cu vitele spre camp, trec carute cu cai si vietuieste o intreaga comunitate de caini comunitari.
Aici, in vechiul cartier Vatra Noua, a fost o scoala. Acum cativa ani s-a desfiintat. Copiii care au aparut intre timp fac o naveta ingrozitoare pana la scolile din oras.
Cand am incept constructia casei, in 2003, campul se intindea liber pana departe, la soseaua de centura. Acum a fost invadat de case, vile si ansambluri rezidentiale. Si continua sa se vanda loturi si sa se construiasca in ritm rapid. Campul din jurul padurii dispare incet, incet.
Cu toate acestea, zona pare sa se dezvolte de la sine, fara nici un fel de implicare a primariei si a autoritatilor. Parca pur si simplu nu exista. De fapt, si hartile sunt depasite. Pe harta orasului, acest nou cartier - cu strazile lui fara nume - nici nu apare. In fiecare an, primaria a promis diverselor solicitari ale rezidentilor ca, gata, se apuca de lucrari la canalizare si drum.
Cum eu n-am carnet de conducere, ma aflu destul de izolat. Parca as locui cu mult in afara orasului, desi adresa este de sectorul 1.
Am un sentiment ciudat: singurele mele legaturi cu orasul sunt prin telefon, internet si televizor. Pana la inceputul lui septembrie, am locuit chiar in centrul orasului. Somnul meu era brazdat de zgomotele de tractor ale motocicletelor care faceau noaptea curse pe bulevarde. Acum, aici, linistea e uneori ca o apa in care cu cat te afunzi mai mult, cu atat presiunea creste mai tare. Aici ai timp sa asculti vantul, larma cainilor si motoarele avioanelor care trec spre aeroport.
Ma uit la televizor. Ma uit in jurul meu. Singura legatura cu statul, cu autoritatile, cu politicienii exista doar prin lipsa infrastructurii. Si, intr-o anumita masura, prin camioanele de la REBU care vin sa ridice gunoiul.
Ce e frumos e de la natura: padurea, vegetatia, aerul, lumina, cerul. Uratul ni se trage de la cei care nu fac ce ar trebui cu banii pe care-i platim noi prin taxe si impozite.
Vad la televizor tot circul asta stupid cu premierul care l-a sunat pe procurorul general atunci cand a fost arestat Patriciu. Vad dezvaluirile ''bombei blonde'' (la propriu si la figurat) Elena Udrea. Ma uit in jur si mi se pare ca parca urmaresc canale de televiziune din alta tara, prin satelit. Oamenii de aici se gandesc ca mai bine Tariceanu i-ar da un telefon primarului sau liberal Chiliman sa faca drumul si canalizarea. Ca la primavara or sa vina iar ploile. Istorice sau nu.
E o situatie schizofrenica: desi locuim - teoretic si practic - in oras, de fapt distanta dintre noi si urbe e dilatata suprarealist. Exact diferenta dintre ce promit ei cand ii votam si ce fac in mod real dupa aceea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
