Intenţia autorului, istoric, etnolog şi diplomat, este de aoferi un instrument de lucru pentru specialiştii activităţilorinformative, ca şi pentru istorici, politologi, sociologi, precumşi un "ghid" în "lumea spionajului" adresat unui public larg,interesat, dincolo de clişee, mistificări şi exagerări, detrecutul, dar şi prezentul, probabil şi viitorul unui domeniu carese împleteşte atât de intim, uneori insesizabil, cu istoria şiexistenţa noastră cotidiană…
N
NESSYAHU, Yehudit (1925-2003), agentă Mossad în timpulrăzboiului rece. La sfârşitul anilor 1950, N. este integrată înMossad, îndeplinind funcţia de "ofiţer operativ de informaţii". În1960, N. făcut parte din echipa însărcinată cu capturarea înArgentina şi transportarea în Israel a medicului Adolf Eichmanncare a jucat un rol important în deportarea şi suprimareapersoanelor din lagărele de exterminare germane în al Doilea RăzboiMondial. Sarcina principală a lui N. era să se ocupe de procurareaunei case în care acesta trebuia găzduit până la transportarea sapeste graniţele Argentinei. Conducătorul acestei operaţii, RafiEitan, care a devenit ulterior ministru, remarcă o serie dincalităţile lui N., arătând că "era exact persoana de care aveamnevoie". După ce petrece câteva zile cu Eichmann într-o vilă dinBuenos Aires, N. arată că acesta avea "o personalitate demonică",era un adevărat "înger al morţii". După aducerea în Israel,Eichmann a fost judecat şi condamnat la moarte. În 1976, N.părăseşte Mossad-ul, convinsă că nu mai are resurse să ofereactivităţii organizaţiei. În perioada următoare, urmează studii dedrept, se implică în activitatea literară, devenind directorgeneral al "Asociaţiei scriitorilor evrei". De asemenea participăşi la viaţa politică. Păstrează tăcerea asupra activităţii sale înMossad, refuzând orice fel de interviuri. După mărturia unuiapropiat, din acest punct de vedere, N. "a rămas o spioană până lasfârşit".
NORWOOD, Melita (născută Sirnis) (1912 -2005) ("Agenta 008","Hola"), spioană pentru URSS în Anglia în timpul celui de al doilearăzboi mondial şi în perioada războiului rece. N. a fostconsiderată "cea mai longevivă spioană sovietică în istoriabritanică şi cea mai importantă agentă". A spionat pentru URSS timpde 40 de ani, până în 1980, motiv pentru care presa britanică adenumit-o "bunicuţa spioană". Devine de timpuriu o comunistăconvinsă şi spion voluntar, niciodată remunerat: "Am făcut ceea ceam făcut nu pentru bani, ci doar pentru a preîntâmpina înfrângereaunui nou sistem care asigura oamenilor simpli hrană, o bunăeducaţie şi servicii de sănătate". Începând din 1937, din postul desecretară a unei organizaţie de acoperire pentru cercetarea şiproducerea bombei atomice, înfiinţată în 1945 (proiectul "TubeAlloys") în Anglia, transmite informaţii care au avut o deosebităimportanţă strategică şi politică în desfăşurarea Războiului Rece.După mărturii ale unor înalte personalităţi politice şi militareamericane, SUA nu au folosit bomba atomică în timpul războiului dinCoreea deoarece ştiau că şi ruşii posedă această armă. De asemenea,informaţiile furnizate de N. au făcut ca perioada în care URSS şi-arealizat propria bombă atomică să fie scurtată cu câţiva ani. Întot cazul, atunci când, în 1952, britanicii au testat prima bombăatomică, Stalin era mai bine informat despre aceasta decât membriicabinetului britanic. N. este identificată şi interogată de MI5,dar nu se procedează la arestarea sa "pentru a nu fi compromisealte activităţi informative ale ţării". Ca urmare a publicăriidocumentelor din "arhiva Mitrohin" (puse la dispoziţie de acestofiţer KGB), în 1999, N. este din nou interogată, dar nu se iaunici un fel de măsuri din cauza…vârstei înaintate. Bineînţeles, N.a primit cele mai înalte decoraţii ale KGB şi chiar o mică pensie.Atunci când KGB i-a propus să fie recompensată pecuniar, N. refuză:"Nu, am făcut tot pentru că am crezut".
NUNN, May Allan (dr. Alek) (1912-2003), om de ştiinţă englez,"spion atomic" pentru URSS în timpul perioadei interbelice şi acelui de al doilea război mondial. După ce urmează "TrinityCollege" din Cambridge, unde îşi ia doctoratul, activează cafizician, iar, în 1942, N. este integrat în "Tube Alloy Project",activând la laboratorul Cavendish din Cambridge. Este trimis înCanada, lucrând în cercetarea atomică. Aici se oferă voluntar sătransmită informaţii GRU. Din 1944. N. lucrează direct la"Proiectul Manhattan". Între altele, transmite date importantedespre explozia atomică de la Hiroshima, trimiţând şi mostre deuraniu, U-233 şi U-235, ingredientele "cheie" ale bombei atomice.Atunci când este identificat şi anchetat N. declară că "a luathotărârea dureroasă /de a spiona/ pentru ca SUA să nu aibămonopolul bombei atomice". Este condamnat la zece ani închisoare,pedeapsă care este redusă pentru "purtare bună", astfel încât N.este eliberat în ianuarie 1952. Şi-a caracterizat mai târziuactivităţile de spionaj ca fiind asemănătoare cu "munca omului dela toaletă; pute, dar cineva trebuie să o facă şi pe asta"...
O
OPPENHEIMER, Robert J. (1904-1967), fizician american, presupus"spion atomic" în timpul celui de al doilea război mondial. În1954, Atomic Energy Commission a hotărât ca O., "părintele bombeiatomice" americane, să nu mai aibă acces la "informaţiiclasificate" din domeniul cercetărilor din acest domeniu, pentru căar fi pus la dispoziţie spionajului sovietic o serie de datesecrete. Este posibil ca această depoziţie să fi fost provocată defaptul că O. se exprimase împotriva folosirii bombei atomice înrăzboiul din Coreea şi a realizării bombei cu hidrogen. O altăinformaţie care îl putea incrimina pe O. este că el nu a comunicatFBI propunerea ce îi fusese avansată, în 1943, de doi agenţisovietici de a le pune la dispoziţie secrete atomice, decât cu oanumită întârziere şi atunci ar fi "fabricat o istorie", care să îiprotejeze pe cei doi. Un alt argument care a putut crea suspiciunieste acela că O. a fost un sprijinitor al cauzei comuniste în anii1930 şi a avut legături chiar la nivelul conducerii Partiduluicomunist din SUA, ceea ce a făcut ca el să se afle subsupravegherea FBI timp de 11 ani, fără ca această urmărire să fiprodus vreo dovadă. Însăşi alegerea sa la conducerea "ProiectuluiMannhatann" a avut loc ca urmare a lipsei de informaţiiincriminatoare în acest sens. Discuţiile în jurul "cazuluiOppenheimer" au continuat peste patru decenii, odată cu publicareamemoriilor agentului NKVD Pavel Sudoplatov, în care se menţioneazăfaptul că O., împreună cu Fermi, ar fi fost una din "sursele"spionajului atomic sovietic, cu numele de cod "Star". Între altele,O., în calitate de conducător al proiectului, ar fi insistatpersonal ca Fuchs, cel mai important "spion atomic", să fie inclusîn echipa de cercetători de la Los Alamos. După afirmaţiile luiSudoplatov, un rol important în "transformarea" lui O." l-ar fijucat soţia agentului sovietic Vasili Zarubin, Elisaveta, carereuşise să se "infiltreze" în familia savantului. Multe dininformaţiile oferite de Sudoplatov privindu-l şi la O., ca"furnizor" de secrete atomice, au fost supuse criticii atât deistorici, jurnalişti, cât şi de oameni de ştiinţă. Chiar Serviciulde informaţii al Federaţiei Ruse a arătat că alegaţiile luiSudoplatov "nu corespund realităţii". Şi totuşi, în raportulîntocmit de comisia care a propus reabilitarea lui Sudoplatov în1982 (în urma condamnării sale din 1953 ca unul din colaboratoriiapropiaţi ai lui Beria) este evidenţiat aportul său "în ajutareasavanţilor noştri prin obţinerea de materiale de la fizicienirenumiţi, ca Oppenheimer, Fermi şi Fuchs" Mulţi cercetătoriconsideră că hotărârea din 1954 a fost luată sub influenţaanti-comunismului, determinată de acţiunile senatorului Mc.Carther. De altfel, sub preşedinţia lui D. Eisenhower, lui O. i s-aridicat interdicţia de a participa la proiecte secrete. În 1963,sub preşedinţia lui J.F.Kennedy, O. a fost reabilitat şi i s-aacordat "Premiul Enrico Fermi". La Muzeul KGB, există o secţiunededicată lui O. în care se afirmă că el nu a fost spion, ci "unprieten". În presa americană au apărut periodic interpretări legatede întrebarea: "So was Oppie a spy?" ("A fost Oppenheimer spion?"). La un moment dat, O. a afirmat: "Atât oamenii de ştiinţă, câtşi cei de acţiune trăiesc pe muchea misterului, sunt împresuraţi deel"
ORLOV, Alexander (Leiba Lazarevici Felbing) (1895-1973)("Suedezul"), agent sovietic, defector în timpul perioadeiinterbelice. Este înrolat în serviciul OGPU, noua denumire a CEKAşi trimis în Franţa sub acoperirea de membru al delegaţieicomerciale sovietice. Se stabileşte în SUA, unde reuşeşte să obţinăpaşaport american. Activează mai ales în sensul determinăriioamenilor de afaceri americani de a acţiona în vederearecunoaşterii URSS de către SUA, ceea ce se petrece în 1933. În1935, O. devine rezident la Londra. Este implicat în recrutarea luiKim Philby şi a altor membrii ai "Grupului de la Cambridge". Estenumit de NKVD ca persoană de legătură cu guvernul republican dinSpania, în 1936, ajungând să fie considerat cel mai importantemisar al Moscovei. Este implicat, la ordinul lui Stalin, întransportarea tezaurului spaniol la Moscova (peste 410 kg. ).Stalin a remarcat: "Niciodată spaniolii nu-şi vor vedea aurulînapoi". Potrivit mărturiilor lui O. valoarea tezaurului depăşeapreţul armelor pe care URSS le livrase armatei republicane. Pentruaceastă operaţiune, O. este decorat cu "Ordinul Lenin". În Spania,principala sa sarcină este lupta împotriva troţkiştilor şi a altoroponenţi ai guvernului republican, organizând o serie de asasinatecontra acestora. Se propune construirea unui crematoriu pentruincinerarea lor. Între alţii, este asasinat ofiţerul NKVD defectorNicolai Skoblin. Mai tîrziu, O. va nega implicarea sa în acesteasasinate. Odată cu declanşarea terorii staliniste, în 1938, O. sesimte în pericol, ca participant la Revoluţia din octombrie, de afi asasinat de NKVD şi defectează. Trece în SUA, unde serviciile despionaj sovietice nu îl vor putea găsi până în 1969. În 1953, O.publică volumul The Secret History of Stalin's Crimes (Istoriasecretă a crimelor lui Stalin) în care trece în revistă crimeleînfăptuite de NKVD de-a lungul vremii. De asemenea, publică unarticol în care arată că agenţi ai NKVD descoperiseră dovezi careîl incriminau pe Stalin ca agent al serviciului secret rus,"Ohrana", ceea ce i-a făcut pe unii conducători ai Armetei Roşii săpregătească o lovitura de stat care nu a mai avut loc. După moartelui O., urna cu cenuşa sa a fost adusă în URSS de un agent al FBIşi îngropată în secret în Parcul "Gorki".
Din volumul în pregătire la Editura Meronia
Foto:
1 - Melita Norwood
2 - Robert Oppenheimer
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
