Agenţii şi agenţi
Aşa-numita "perioadă aimperiilor" dintre 1700 şi 1900 a adus cu sine naşterea spionajuluimodern, concretizată în organizarea unor servicii, agenţii deinformaţii eficiente şi marcată de activitatea unor agenţiprofesionişti, ceea ce a avut repercusiuni reale în desfăşurareaunor evenimente istorice.
MAREABRITANIE
În secolul XIX, serviciile secrete ale MariiBritanii capătă contururi precise şi sunt adaptate la rolulAlbionului pe plan mondial. În 1844, este fondat "BritishIntelligence Service", iar, în a două jumătate a secolului, aparagenţii distincte însărcinate cu activitatea de informaţii şicontrainformaţii, MI5 şi MI6.
Spioni in Europa
Anglia a fost probabil Marea putere care areuşit să desfăşoare cele mai eficiente acţiuni de spionaj în celemai diferite puncte ale Europei şi chiar in afara ei încă dinsecolul XVII, prin intermediul unor agenţi care pot fi consideraţiadevărate personalităţi ale domeniului, dar şi culturale. Estevorba de exemplu, de Aphra Behn (1640-1689), denumită şi"Incomparabila",una dintre primele scriitoare profesioniste dinliteratura engleză şi, concomitent, spioană în serviciul Angliei,mai ales în Ţările de Jos. O altă personalitate culturală implicatăîn acţiuni informative a fost părintele lui Robinson Crusoe, DanielDefoe (1660-1731), considerat ca unul dintre întemeietoriiserviciului de informaţii britanic.
Dintre spionii perioadei războaielornapoleoniene, în care ţinta spionajului britanic era bineînţelesFranţa, sunt de amintit diplomatul William Wickham(1761-1840) şi conteled'Antreg care a jucat şi rolul de agentdublu.
Exploratori
Un rol major în desfăşurarea de acţiuniinformative chiar dincolo de graniţele Europei l-au adusexploratorii între care s-au numărat somităţi ştiinţifice aleperioadei, ca şi aşi ai spionajului, deschizători de drumuri pentruexpansiunea colonială britanică. Dintre exemplele cele mai celebre,sunt de amintit acelea ale lui William Moorcroft (1767-1825),considerat pionier al cunoaşterii geografiei Munţilor Himalaia,Francis Younghusband (1863-1912), care a avut un rol important înexplorarea drumurilor spre India şi China. Considerat unul dintrecei mai eficienţi spioni pe care i-a avut Anglia în secolul XIX,Francis Richard Burton (1821-1890)a fost, în acelaşi timp, unexplorator şi om de ştiinţă de excepţie in Orientul Mijlociu şiAfrica, dar şi traducător al colecţiei de basme O mie şi una denopţi.
FRANŢA
În perioada regalităţii, a Revoluţiei şi înaceea a războaielor napoleoniene, Franţa s-a afirmat, corespunzătorambiţiilor şi intereselor sale, ca una din Marile puteri şi pe"frontul secret". O asemenea atitudine activă s-a menţinut şi încursul Imperiului şi, ulterior al Republicii.
Dintre toate serviciile secrete moderne,Biroul 2 francez (Deuexieme Bureau), creat în 1874, s-a apropiat deperformanţele "Intelligence Service" britanic. Totuşi, au existatşi o serie de eşecuri sau chiar cazuri de corupţie care au aruncato "umbră" asupra activităţii sale, cum a fost "afacereaDreyfus"
Spioni la CurţileEuropei
Louise de Keroualle (1649-1734) care a fostconsiderată ca fiind "cea mai cunoscută dintre spioanelefranţuzoaice" din secolul XVII, s-a făcut remarcată din tinereţe nunumai prin frumuseţe, ci şi prin inteligenţa sa ieşită din comun,ceea ce i-a permis să devină iubita prinţului de Wales, care vadeveni rege, dar şi agentă pe lângă acesta.
Desigur nu poate fi trecută cu vedereaactivitatea de agent a "spionului travestit", Charles Éon deBeaumont (1728-1810, agent al serviciului "Secret du roi" în Rusiaşi Anglia.
Scriitori-agenţi
Beneficiind de prestigiul datorat deactivitatea lor literară, o serie de scriitori ai epocii audesfăşurat mai ales activităţi de "agenţi de influenţare". Estecazul lui François-Marie Arouet (Voltaire) (1694-1778),care a jucatun asemenea rol pe lângă Frederic II, regele Prusiei, saual părintelui lui Figaro, Pierre Augustin Caron de Beaumarchais(1732-1799), agent al regelui Ludovic XV în Anglia. Spionajîmpotriva Angliei a desfăşurat şi "marele amorez", dar şi autorde memorii Giovanni Giacomo Casanova (1725-1798). AbateleşiscriitorulFrançois Xavier Montesquieu (1756-1832),membru alAcademiei Franceze, devine principal agent al viitorului regeLudovic al XVIII-lea.
Spionii luiNapoleon
Pe lângă armata sa regulată, consulul şi apoiîmpăratul Napoleon a întreţinut şi o armată de spioni, între careKarl Ludwig Schulmeister (1770-1853). În ciuda eficienţei pe care adovedit-o împotriva Austriei, Napoleon a refuzat să-i acorde"Legiunea de onoare": "Îţi pot da bani, dar nu pot să decorez unspion".
Unii dintre spionii săi l-au trădat însă peîmpărat, cum este cazul "prinţului diplomaţilor", Charles Mauricede Talleyrand-Perigord (1754-1838), care a condus multă vremepolitica externă franceză, ceea ce nu l-a împiedicat să spionezepentru Rusia şi Austria.
"Cazul Dreyfus"
Printre "maladiile" de care vor suferi pânăastăzi serviciile de informaţii, se află duplicitatea, "joculdublu". Probabil că şefii contraspionajului francez ar fi continuatsă îl acuze pe ofiţerul Dreyfus de spionaj în favoarea Germanieipentru a acoperi activitatea adevăratului agent, FerdinandWalsin-Esterhazy, dacă o serie de personalităţi, adevăraţipatrioţi, cum a fost scriitorul Emile Zola, nu s-ar fi implicat îndemascarea acestor malversaţiuni.
GERMANIA
Odată cu declanşarea politicii de unificare aGermaniei şi de impunere a ei pe plan internaţional, cancelarulOtto von Bismarck s-a preocupat de înfiinţarea unui serviciu deinformaţii, pentru care au acţionat aproximativ 10.000 de spioni,trimişi în diferite ţări europene.
Între aceştia s-au numărat cel care poate ficonsiderat un predecesor al spionajului industrial, Johann GotfriedBrügemann (1750-1802), care a furat secretul războiului de ţesutdin Anglia, dar şi baroneasa Kaulla (1850-1910), devenită amantă aministrului Apărării al Franţei.
IMPERIULHABSBURGIC
"Spionul-şef alEuropei"
Una din personalităţile cele mai importante ale "frontuluisecret" a fost, desigur, cancelarul austriac Klemens vonMetternich-Winnerburg (1773-1859), care, cel puţin pentru o anumităperioadă, poate fi considerat drept "spionul-şef" al continentului.El a avut ocazia să îşi demonstreze abilităţile cu ocaziaCongresului de la Viena care urma să stabilească organizareaEuropei după războaiele napoleoniene. Cu această ocazie, o serie departicipanţi, între care oameni politici şi diplomaţi importanţi aiEuropei, s-au oferit să-i furnizeze informaţii cancelaruluiaustriac.Cel mai important spion alEuropei
…a fost considerat în acea perioadăofiţerul Alfred Redl (1864-1913), unul din cei mai eficienţi agenţiinfiltraţi ("cârtiţă"), care a spionat pentru Rusia 12 ani. Defapt, investigaţii mai noi au "demontat" în bună măsură această"legendă", Redl rămânând numai ca un precursor a unei categorii deagenţi cu înclinaţii homosexuale, dar şi ca spionul care a comis unşir întreg de erori de neiertat care, de altfel, i-au determinat"căderea".
STATELE UNITE
Înseşi începuturile constituirii acestui statau stat sub semnul desfăşurării de acţiuni informative, primeleevenimente majore ale sale fiind determinate, în bună măsură, deactivitatea unor agenţi.
SpioniiRăzboiului de independenţă (1775-1783)
Pe "frontul secret" al acestui război s-auafirmat agenţi de anvergură. Astfel Anglia a beneficiat se"serviciile" unor spioni activi, cum au fost Benedict Arnold(1741-1801),care, deşi apropiat al George Washington, a ales să spioneze pentruenglezi contra unor sume de bani, fiind considerat sinonimul"trădătorului viclean".
În mod cu totul surprinzător, chiar unuldintre "părinţii patriei", cunoscutul diplomat, om de ştiinţă,inventator, filozof, profesor şi om politic, Benjamin Franklin(1706-1790) a fost, cel puţin într-o anumită perioadă, mai alesatunci când a activat ca ambasador la Londra, agent pentru Angliacăreia i-a transmis importante informaţii.
Dar şi Stateleamericane au acţionat pe acest "front" cu agenţi eficienţi, cum afost Robert Townsend (1754-1838), conducătorul unei reţele care afurnizat importante informaţii trupelor americane, sau LydiaDarragh (1753-1789) care a sprijinit substanţial trupelegeneralului George Washington, furnizând informaţii provenite chiardin Statul Major englez.
…şi ai Războiului Civil(1861-1865)
Se poate spune că acest război a permisafirmarea majoră şi substanţială a agentelor în activităţileinformative
Astfel, cea mai mare parte a agenţilor pentruUniune (statele din nord) au fost femei: Pauline Cushman(1833-1893) care, datorită serviciilor aduse cauzei acestora, afost înmormântată cu onoruri militare, Mary Elizabeth Bowser(1839-?), considerată drept "una din cele mai productive spioane",sau Harriet Tubman, probabil prima spioană de origineafro-americană, născută sclavă, din istoria StatelorUnite.
Dar şi pentru Confederaţie (statele din sud)au acţionat numeroase agente, între care actriţa Belle Boyd («LaBelle Rebelle») (1844-1900), spioana care a furnizat o marecantitate de informaţii, sau frumoasa văduvă, Rose Greenhow("Trandafirul sălbatic") (1817-1874), figura cea mai importantă areţelei de spionaj sudiste.
Dr. ALEXANDRU POPESCU, istoric,etnograf şi diplomat, a studiat la Universitatea din Bucureşti şi,ca bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt, la cea din Bonn,unde a obţinut titlul de doctor. În perioada 1966-1990, a activatca cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor alAcademiei Române. Din 1990, a făcut parte din corpul diplomatic,îndeplinind funcţia de ataşat cultural al Ambasadelor României înGermania, Austria şi Finlanda, precum şi pe aceea de directoradjunct al Direcţiei Culturale din M.A.E. Este autorul a 24 devolume apărute în ţară şi peste hotare, a 35 de studii ştiinţificeşi a sute de articole. A susţinut cursuri şi conferinţe launiversităţi din România, Germania,Austria.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
