Secolul al XIX-lea este secolul calatoriilor - in Europa si din Europa in toata lumea. E secolul cailor ferate si al vapoarelor. O intreaga literatura surprinde ritmul rotilor de tren, asteptarile, lungile si infriguratele asteptari prin gari sau prin porturi, povestile de dragoste cu bucuria si melancolia lor, fluturatul batistelor de la ferestrele vagoanelor sau de pe puntile vaselor, pulberea de apa a aburului locomotivelor sau vapoarelor ce se pierd in departare, sirenele care tasnesc prin vazduhul orizonturilor in necontenita schimbare...
Nu suntem inca in era marilor viteze, fascinatie a secolului urmator, dar traim din plin toate starile sufletesti ale unei vieti care iese din cadrul de pana atunci.
S-a mai spus ca, in ciuda faptului ca Napoleon I a trait la 19 secole dupa Cezar, deplasarile sale prin batalii si prin istorie s-au facut tot pe cai. Distanta medie parcursa cu acestia era de pana la 30 km pe zi, pe drumuri mai curand ale naturii decat ale omului. In spatiul romanesc, aceste drumuri ii impresioneaza puternic pe toti calatorii straini, uimiti ca, in ciuda starii lor triste, deplasarile se realizeaza totusi cu destula rapiditate. "Romania n-are nevoie de cai ferate, fiindca posta ei merge tot atat de repede!" Sunt cuvinte ale lui Carol I, care nu ascund ironia. Nici el nu credea in schimbarea starii drumurilor din tara peste care incepuse sa domneasca. Prea era dramatica. Dar cand paraseste pentru prima data Romania dupa urcarea sa pe tron, pentru a se duce in Occident - era la 26 august 1869 -, o face calatorind cu trenul de la gara Filaret la Giurgiu in 2,5 ore, apoi cu vaporul Romania si cu vasul Stefan cel Mare.
Ziua de 15 septembrie 1830, cand drumul de la Liverpool la Manchester fusese strabatut cu 58 km/h pe calea ferata, schimbase istoria. Iar noua cucerire tehnica nu intarziase sa-si faca simtita prezenta in spatiul romanesc. In august 1854, era inaugurata calea ferata Oravita-Bazias (62,5 km) pentru transportul carbunelui (din 1856, si al calatorilor). In 1857, lua nastere linia Jimbolia-Timisoara. Statia Timisoara era luminata cu gaz aerian (din 1884, electric, inaintea garilor din Paris si Viena!). In acelasi an, compania engleza Danube and Black Sea Railway Co. incepe construirea caii ferate Cernavoda-Constanta, data in folosinta in 1860. Noua ani mai tarziu, in octombrie 1869, se inaugureaza linia ferata Bucuresti-Giurgiu (67,71 km). Primul tren pleaca din Filaret, prima gara a Bucurestilor. Intentia este de a lega aceasta cale ferata de cea pe care otomanii o construiesc intre Ruse si Istanbul. In septembrie 1868 se concesioneaza consortiului anglo-austriac, reprezentat de Offenheim, construirea liniei Suceava-Roman, cu ramificatii spre Botosani si Iasi (linia se lega de cea austriaca Lemberg-Cernauti). Avantajul era ca se racorda Iasul la Occident pe o legatura mai scurta cu 435 km decat aceea a Bucurestiului, care se facea prin Giurgiu. In acelasi timp, consortiului prusac, condus de Bethel Henry Strousberg, i se incredinteaza linia ferata Roman-Galati, cu o ramificatie Tecuci-Barlad, linia Galati-Braila-Ploiesti-Bucuresti si Bucuresti-Pitesti-Slatina-Craiova-Turnu Severin-Varciorova, de unde se lega cu linia ferata din Banat. Societatii Crawley ii este incredintata construirea liniilor Ploiesti-Predeal si Adjud-Tg. Ocna. Pierderile insemnate suferite de statul roman cu aceste concesionari (de pilda, liniile construite de compania Strousberg, care falimenteaza, vor costa Romania cam de trei ori mai mult) determina rascumpararea lor in 1880 si o mai buna gestionare a constructiei cu ingineri si personal roman (in 1890, e creata Directia Generala a Cailor Ferate Romane). Ritmul de construire se mareste spectaculos in Vechiul Regat, de la 938 km in 1883, la 2.424 km in 1883, 3.080 km in 1900 si 3.800 in 1916. Romania intra in Europa pe caile acesteia, cu tot plansul poetului despre pieirea cantecelor in zgomotul rotilor de tren.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
