În anul 2007, un student al Universităţii Virginia Tech dinBlacksburg, SUA, a deschis focul în campusul universitar. Acţiuneadementului s-a soldat cu peste 30 de morţi şi tot atâţia răniţi.Printre cei care au fost împuşcaţi mortal s-a aflat şi profesorulde origine română Liviu Librescu.
Născut la Ploieşti şi supravieţuitor al Holocaustului, profesorulLibrescu a căzut secerat de gloanţe pe când încerca să blochezeintrarea asasinului în sala de curs, încercând astfel să-şiprotejeze studenţii. În puţine cuvinte, despre profesorul Librescuse poate spune că a murit ca un erou.
Peste câţiva ani, tot un român, de data aceasta un muncitor înconstrucţii, a salvat o fetiţă dintr-un incendiu. Întâmplarea s-apetrecut la Detroit. După ce locuinţa le-a luat foc, părinţiicopilei au reuşit să iasă din flăcări împreună cu patru dintre ceicinci copii ai lor. Focul şi fumul i-au împiedicat să se întoarcăşi să-şi salveze şi ultimul copil. În acel moment dramatic aacţionat însă un vecin: românul Liviu Taloş. A spart un geam, s-arănit, a intrat prin fumul gros în flăcări şi, la o vreme, a ieşitîn braţe cu cel de-al cincilea copil - asta cu mai multă vremeînainte de sosirea pompierilor. Fetiţa a fost resuscitată şisalvată.
Acum, în august 2010, am văzut câteva secvenţe surprinse decamerele de supraveghere de la Maternitatea Giuleşti. Sunt imaginide pe holul unde se afla salonul de terapie intensivă pentrunou-născuţi. Se vede, în cele câteva secunde de înregistraredifuzate, cum din încăperea unde micuţii fuseseră lăsaţinesupravegheaţi iese fum. Se mai văd şi o mulţime de persoane (nupuţini bărbaţi, printre ele) care se uită spre salonul undeizbucnise incendiul. Şi, după ce se uită o vreme, o apucăprecipitat în direcţia opusă focului. Asta cu oarece vreme înaintede sosirea pompierilor. Care, atunci când au sosit (în timp record,de altfel), i-au scos pe copilaşi din flăcări. Din nefericire, treimicuţi au fost scoşi de acolo morţi, alţii au murit la scurtă vremedin pricina arsurilor şi a intoxicării cu fum, alţii se zbat încăîntre viaţă şi moarte.
Nu risc nici o morală, nu forţez nici o concluzie. Sunt, cele maiînainte povestite, trei întâmplări cu români. Nu-mi pot, însă,reprima un gând: nu cumva, şi mai ales în ultimii 20 de ani,dincolo de exodul creierelor şi al competenţelor, ne confruntăm şicu un alt fel de exod, unul al omeniei, al demnităţii umane, alsolidarităţii, al curajului, al iubirii de aproape, al compasiunii?Nu cumva cei care am rămas în România ne-am transformat (am fosttransformaţi) într-o turmă de fatalişti, de laşi, de resemnaţi? Denoi "oameni noi"?
Acum mai bine de 40 de ani, Bob Dylan se întreba: "How many timescan a man turn his head/ Pretending he just doesn' t see?"
Răspunsul (prieteni) este, din păcate, traductibil (şi funcţioneazătragic) în limba română: "vânare de vânt..."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
