Dacă mă gândesc că nimeni nu m-amai sunat la telefon de patru săptămâni incoace, inseamnă că ammurit atunci, in teribila noapte de 7 spre 8 februarie. Mai ţineţiminte furtunile de zăpadă din acele zile? Oamenii blocaţi in traficcu orele şi zecile de ore? Munţii de nămeţi de pe marginileşoselelor? Disperarea celor captivi sau abandonaţi?
N-am ţinut cont de avertizărilede la televizor şi, duminică, 7 februarie, la ora 14.30, am luatmicrobuzul de la Roman spre Bucureşti aproape convins că mie nu mise pot intâmpla grozăvii de felul celor anunţate la TV. In noapteaanterioară, totuşi, avusesem un vis teribil de prevestitor: măaflam in Bucureşti şi priveam orizontul când pe cer au apărut douăghemuri de lumină ireal de intensă din care brusc s-a abătut pesteoraş un tsunami de neimaginat in aceste locuri. Am avut timp să măreped in primul bloc care mi-a ieşit in cale şi să urc la cu liftulla etajul şase, de unde am privit, dârdâinnd de spaimă, cum apeleacoperă clădirile mai scunde, in care lăsasem oameni dragi. A urmatun timp postapocaliptic, cu oameni care se scufundau inpromiscuitate şi primitivism şi cu o realitate care nu mai promiteanimic.
Dar, in ziua următoare visului,la Roman, semnalele de cod portocaliu erau zero, ceea ce ne-a făcutsă ne imbarcăm in microbuzul firmei cu atât mai relaxaţi, cu câtprăpădul părea o exagerare a radiourilor şi televiziunilor. Si ampornit spre Bucureşti.
Nici o schimbare importantă dupăprima oră de călătorie: la Bacău ne aştepta aceeaşi iarnă molcomăca in Roman. Si nici in Focşani nu era mai rău, doar că microbuzula dat un prim semn de cedare oprindu-se din voie proprie, momentcând l-am auzit pe şofer plângându-se că el nu cunoaşte maşina,care era a unui coleg liber in acea zi. Apoi ne-am cufundat inintuneric şi la Râmnicu Sărat am ajuns cu câte o repornire amotorului la fiecare cinci kilometri. Apoi a fost şi mai rău,pentru că am decis să mergem mai departe, spre Buzău, cu toate căvântul se inteţise brusc şi zăpada se zbuciuma pe şosea ca lapoluri.
La cincisprezece kilometri deRâmnicul Sărat, in plin câmp, motorul şi-a dat ultima suflare. Eramin banda de viscol maxim, şoferul era pierit, la comandamentul dinBucureşti al firmei răspundea un tip beat care spunea că pe el nu-linteresează treaba, la comandamentul din Roman al aceleiaşi firmenu răspundea nimeni.
Si, pe măsură ce se răcea inmaşină, auzeam tot mai clar viscolul, care clătina microbuzul de-abinelea şi astupase la exterior geamurile cu zăpadă. In acest timp,şoferului, complet depăşit de situaţie, i-a venit in ajutor unobscur insoţitor al lui, care şi-a chemat un prieten cuautoturismul propriu. După ce ne abandonase motorul, acum neabandona şi şoferul, sub pretextul că merge in oraş să rezolvesituaţia. Si dus a fost, cu cheile şi cu banii călătorilor cutot.
Veşnicia nu s-a născut la sat,ci acolo, in mijlocul urgiei care te dobora dacă indrăzneai săcobori şi te paraliza dacă stăteai in maşină. Zeci de apeluri aufost făcute de pe telefoanele mobile ale celor abandonaţi in plincâmp şi de peste tot au venit răspunsuri de o indiferenţănăpraznică. A inceput isteria. A inceput panica. A inceputmoartea.
Nici nu mai contează cum s-aterminat povestea, pentru că de o luna telefonul meu n-a mai sunatde o lună, iar ceasul lui s-a oprit la ora douăzeci şi treizeci deminute a zilei de 7 februarie, in plin câmp, sub codportocaliu.
Parcă aşa a inceput şi cea de-adoua viaţă a personajului din romanul lui Orhan Pamuk "Mă numescRoşu":
"Acum sunt un om mort - un cadavrupe fundul unui puţ. A trecut multă vreme de când mi-am dat ultimasuflare, inima mi s-a oprit demult, insă nimeni, in afară deticălosul meu ucigaş, nu are habar de câte mi s-au intâmplat. Iarel, nenorocitul acela, spre a fi sigur că m-a ucis, mi-a ascultatrăsuflarea, mi-a luat pulsul, apoi mi-a tras un picior in coaste,m-a cărat la puţ, m-a săltat si mi-a dat drumul in el de-aberbeleacul. In vreme ce mă prăvăleam in puţ, capul meu, pe care-lspărsese mai intâi cu o piatră, s-a făcut fărâme, iar chipul,fruntea, obrajii mi s-au făcut zob, s-au făcut una cu pământul…"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
