Foarte adesea, oamenii fabuloşi trăiesc înfăşaţi în hainadiscreţiei, stânjeniţi de faptul că sunt atât de diferiţi demajoritatea semenilor lor, de parcă ar fi picat pe Pământ de pealte planete.
Un astfel de extraterestru trăieşte de zeci de ani în comunasălăjeană Surduc.
L-am revăzut de curând la Zalău, în timpul uneia dintre rarelelui ieşiri la oraş.
După ce a absolvit Filologia clujeană, prin anii 80, s-aautoexilat într-o străinătate mai puţin îndepărtată ca Parisul şimai protectoare, de unde nici că a mai plecat. A rămas acolo, laSurduc, profesor şi predă şi astăzi, la fel ca în urmă cu treizecide ani.
Pe urmă, proaspăt căsătorit, până să aibă casa lui, a locuitîntr-o turlă de biserică dezafectată şi mansardată, cu şoareciitropăind în pod ca soldaţii la instrucţie.
O fi un extraterestru de locuieşte acolo? s-au întrebat multăvreme oamenii din Surduc.
O fi, dar cu timpul s-au obişnuit cu el şi, treptat, l-au tratatca pe unul de-al lor.
Le învaţă copiii. Merge la cumpărături ca toată lumea.Îmbătrâneşte şi el, ca toţi ceilalţi muritori. N-ai zice că vinedin altă parte. Şi puţini dintre cei de acolo ar putea şti, devreme ce nu-i cunosc secretul. Dacă i l-ar cunoaşte, ar aflacă:
"am tăiar oi de piatră/ iar acum aşteptăm/ să curgă sângele//muntele s-a mutat în noi/ cum te-ar apuca în biserică/ un râsnestăpânit";
şi că:
"un hohot de râs cade/ toată noaptea/ împreună cu pata aceea delapte uscat/ de pe cer// ei vorbesc între ei fără să fie acolo/.../ prin fumul ţigărilor strivite în scrumieră/ înaintează o uşăcare se închide/ peste umbra ei// .../ apoi/ un dulap în care sefoiesc şobolanii/ trece prin mintea senină a celui ce mână lumea/şi doar galbenul foarte departe pe ape/ se şterge ca o burtă devacă/ de atâtea priviri/ locul gol al trupului e întins/ sub paşiiapăsaţi ai unui călăreţ în buiestru";
sau că:
"în lumină e un câine mort// pe coala albă cad gropileviitorului cimitir".
Dar nu i-l vor cunoaşte pentru că la ţară n-ai timp să citeştipoezii. Cum sunt cele din "Locul în care se va deschide cartea"(foto 2), volum apărut anul trecut la Editura Dacia XXI din ClujNapoca. Ori cele din "Buchetul de platină" (foto 3), publicat, totîn 2010, de Editura Eikon.
Autorul lor poartă nume omenesc şi seamănă bine cu noi, darpoezia lui e din altă parte. Hai, spune-i odată pe nume! ViorelMureşan. Aha, extraterestrul din Surduc! Chiar aşa! Acela care, cuajutorul poeziei, aduce veşti din văzduh, de pe Lună şi de maideparte:
"apoi sosi în oraş unul/ cu inima pe o pânză uscată/ din carelăsa peste tot/ amintiri de la un priveghi/ .../ norul pe carel-aţi cules de pe cer/ e mortul vostru/ puteţi să-l luaţi şi acasă/ne spunea", iar mai apoi:
"clopotele care vin din cer/ au pe buze crivăţ şi-un înscris/ dearipe arse-n paradis/ de te miri că până-aici nu pier."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
