Prin 2009, când J.D. Salinger depăşise pragul celor nouăzeci de ani, a apărut o continuare insolentă a romanului De veghe în lanul de secară, semnată cu pseudonimul J.D. (sic!) California: 60 Years Later: Coming Through the Rye. Bătrânul scriitor apelează la justiţie şi, in 2010, la câteva luni după moartea sa, verdictul judecătoresc interzice difuzarea în SUA şi Canada a continuării neautorizate.
"Falsul Don Quijote de la Mancha. Continuarea apocrifă a lui Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes" de Alonso Fernandez de Avellaneda, a apărut acum şi în româneşte, la Editura Paralela 45, în colecţia "Capodopere ale literaturii universale", în traducerea neobositului Sorin Mărculescu.Traducerea de către un singur traducător a ediţiei Miguel de Cervantes, "Opere narative complete", Editura Paralela 45: vol. 1 "Galateea"; vol. 2/I şi 2/II "Don Quijote de la Mancha"; vol. 3 "Nuvele exemplare"; vol. 4 "Muncile lui Persiles şi ale Sigismundei.", precum şi "Falsul don Quijote de la Mancha" de Alonso Fernández de Avellaneda, reprezintă o întreprindere unică pe mapamond. Acest volum apocrif a fost lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2011.
"După ce, în notele la traducerea mea din Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha (2 vol., ed. I, 2004; ed. a II-a, 2009), am făcut numeroase trimiteri la Don Quijotele apocrif semnat cu pseudonimul Alonso Fernandez de Avellaneda, mi s-a părut util să întregesc ediţia Miguel de Cervantes, Opere narative complete, 4 vol., cu traducerea acestei continuări abuzive, dar foarte importantă pentru deplina înţelegere a celei de-a doua părţi a capodoperei cervantine şi a modului cum a fost receptat marele roman de către contemporani. Unic este şi raportul de intertextualizare dintre opera imitată şi imitaţie, ceea ce îndreptăţeşte, sunt convins, considerarea Falsului Don Quijote ca anexă la cele două volume care-l cuprind pe Don Quijote de la Mancha autentic. Cititorii români vor avea astfel sub ochi piesele esenţiale care alcătuiesc dosarul celui mai spectaculos caz de uzurpare literară nu doar din literatura spaniolă, ci şi, după câte ştiu, din cele europene. Nu a fost un banal plagiat, ci o tentativă complexă de subminare a unuia dintre cei mai mari autori ai lumii şi a capodoperei sale, exemplară fiind şi reacţia genială a lui Cervantes, căreia îi datorăm a doua parte a lui Don Quijote de la Mancha aşa cum o cunoaştem.
Traducerea de faţă a fost realizată în acelaşi spirit de fidelitate, expresivitate şi unitate de soluţii la care am năzuit totdeauna şi la care m-am referit şi cu alte prilejuri. Având acum de a face cu o proză nu fără merite proprii, dar intru totul subordonată şi îndatorată adevăratului Don Quijote de la Mancha, am păstrat, de pildă, modalităţile de transpunere a proverbelor sau de echivalare a numelor proprii semnificative preluate (de ex. Rocinante â Ruşinante) sau create de Avellaneda (de ex. Tajayunque â Taienicovală), cu scopul de a face perceptibilă şi în româneşte, la nivel stilistic, relaţia dintre cele două versiuni quijotice. (…) Continuarea lui Avellaneda atrage tot mai mult atenţia istoricilor literari şi, cu atât mai important, dacă ţinem seama de precaritatea textului ediţiei princeps, a editorilor. Ediţia lui Luis Gomez Canseco (2000) a constituit pentru mine un providenţial text de bază, preţios prin amploarea şi bogăţia notelor şi a bibliografiei; ei i s-au adăugat cele datorate ilustrului cervantist Martin de Riquer (1972), şi lui Fernando Garcia Salinero (1973), amândouă copios şi competent comentate şi adnotate; pentru dileme textuale mi-a fost de folos şi ediţia lui Florencio Sevilla Arroyo, accesibilă în varianta ei electronică (1999); am apelat şi la noua traducere americană semnată de Alberta Wilson Server şi John Esten Keller şi adnotată de Tom Lathrop (1980), precum şi la excelenta reeditare, prefaţată şi adnotată, a unei traduceri franceze din secolul al XIX-lea (A. Germond de Lavigne), realizată de David Alvarez (2006).", a scris Sorin Mărculescu în Nota Liminară a volumului "Falsul Don Quijote de la Mancha. Continuarea apocrifă a lui Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes " de Alonso Fernandez de Avellaneda.
Alonso Fernández de Avellaneda a fost un prozatorspaniol care a trăit în perioada secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea. Numele său reprezintă pseudonimul unui autor rămas necunoscut.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
