Aflat la ani distanta de Mandrie si prejudecata (precedenta isprava a regizorului Joe Wright, realizata in 2005 - cu aceeasi Keira Knightley in rolul principal -, care ramane o onesta ecranizare dupa Jane Austen), Remuscare/Atonement este exact genul de productie plina de pretentii, cu ingrediente spectaculoase si... goale de orice continut. Foarte asemanator cu Pacientul englez (supraevaluatul love-story care facea harcea-parcea cartea lui Ondaatje si silea doi actori foarte buni sa incerce cu disperare sa salveze o telenovela cu pretentii de rafinament) ori cu brutal-siroposul Cold Mountain, Atonement vrea sa vorbeasca despre dragoste si razboi, renuntare, vinovatie, bogatie si egoism vs. saracie si orgoliu. Insa cheia in care regizorul Joe Wright alege sa transpuna pe ecran romanul (foarte bun) al lui Ian McEwan este cea mai pacatoasa premisa a unei ecranizari. Crezand ca transpunerea literala e de ajuns pentru a asigura succesul, Wright construieste cu migala cadre pline de floricele stilistice, dar lipsite de orice dramatism, din care razbate incantarea narcisista fata de ce e in stare. "Iata ce stiu sa fac!" par sa indice la fiecare pas scenele strident calofile care insulta bunul-gust si discernamantul artistic al privitorului. Keira Knightley filmata din profil aprinzandu-si tigara, indiferent daca gestul isi are rostul sau nu, doar pentru ca actritei ii sta bine in respectiva postura, tot Keira cu buza de jos tremurand de pasiune, evidentiata in prim-plan (de data aceasta in dezavantaj, pentru ca subliniaza exact ceea ce are neplacut aceasta femeie frumoasa: un rictus enervant al gurii), mica Saoirse Ronan, corecta in rolul surioarei Briony, holbandu-se tulburata la iesirile pasionale ale indragostitilor de langa ea (daca va amintiti Mesagerul lui Losey, film superb, poetic, despre tulburarea pe care o provoaca in sufletul unui copil-adolescent descoperirea erotismului adultilor, veti intelege prin ce deranjeaza butaforia de aici), dar mai ales scenele de front sunt o facatura exasperanta. Cei trei soldati care nimeresc pe un povarnis de pe care pot panorama plaja de la Dunquerque transformata in camp de lupta si exclama: "Priviti, parca ar fi o scena desprinsa din Biblie!", roata mare in care se leagana cativa soldati veseli, indiferenti (sic!) la macelul din jur, caporalul care ucide caii cu gloante trase in cap, copiii de trupa care se clatina bezmetici printre soldati, cu mainile intinse, cinematograful din subsol, in care ruleaza (ce sa vezi!), sub bombe, tocmai Le Quai des Brumes, campul cu eleve ucise, toate fac parte dintr-o recuzita cinematografica indoielnica, nascuta din trimiterile excesive si nereusite pe care regizorul le face la nenumarate filme, de la Saving Private Ryan la Titanic sau Cold Mountain si in spatele carora nu se afla, de fapt, nimic. In plus, lipsa de vibratie dintre protagonisti, in ciuda erotismului cautat al catorva scene, excesul de flashbackuri care obosesc spectatorul si incarca naratiunea, umor involuntar al scenelor gandite ca fiind intens dramatice (Cecilia repeta atat de des catre Robbie "Intoarce-te la mine!", chiar si cand el e la trei pasi de ea, incat mesajul devine ridicol, ca o parola de acces la nervii zdrentuiti ai eroului, sora-sefa o corecteaza pe Briony pana in cele mai pedante amanunte, in conditiile dramatice ale sosirii transporturilor de raniti, infirmierele se stramba doar, suav, cand golesc plostile etc.) fac un rateu cinematografic si o melodrama insuportabila, cu pretentii de fresca, din ceea ce putea fi o ecranizare decenta si inteligenta.
Remuscare/Atonement Productie Marea Britanie-Franta, 2007 Regia: Joe Wright. Cu: Keira Knightley, James McAvoy, Romola Garai, Vanessa Redgrave, Brenda Blethyn, Saoirse Ronan. Premiera: 15 februarie. Distribuit de: Ro Image 2000.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
