3.
"Nobody likes you when youre dead / This is the story of mylife…". Îşi închipuia că pînă şi în bar fusese de faptdesconsiderat, ignorat tocmai pentru că era unul dintre Ei.Probabil că încă de cînd afirmase răspicat că e un balaur cu treicapete şi unul nu se poate privi singur în oglindă, fusese dejacatalogat şi dispreţuit, deşi în adîncul lui îşi dorea să fieadevărat, să fie urît tocmai pentru că o avea, dar era sigur că nuavea de-a face decît cu nişte invidioşi. Laşi, dar invidioşi, ceamai periculoasă specie. Da, îi rodea acea dorinţă amplă, orgoliulputernic de a fi la fel ca el, deşi le era complet imposibil.
Marea Campanie de Extirpare avusese loc cu vreo 20 de ani înurmă, cînd el era încă un puştan cu caş la gură. Răcise puternicatunci, stătuse aproape un an pe străzi căutînd-o pe Anna şiplouase în fiecare zi dintre cele 365 de zile ale anului. Acumploua numai 360 de zile pe an, asta fiindcă adulatorii hotărîserăcă trebuie să scurteze pînă şi anul. Îi tăiaseră şi lui ceva, aşacum nimic nu rămăsese întreg, doar pentru că susţinătorii lui Jusahotărîseră că e necesar să ciuntească totul. Ziua avea 23 de ore,orele aveau 55 de minute, asta spre deosebire de vremurile în carelumea arăta altfel şi părea într-o oarecare măsură, normală.
În orice caz, Jusa şi ai lui erau decişi să facă din lume un iad,cel puţin aşa credea el, cu toate că adoratorii îşi erau convinşide contrariu. Jusa propovăduia un nou mod de ispăşire a păcatelor -întoarcerea cu faţă către Iubirea pură. Lumea trebuia să accepte căAdoraţia este sensul de a exista al fiecărui individ, că iubireafizică, inegalitatea dintre sexes au indivizi, toate astea suntdoar iluzii, de vreme ce Jusa oferă egalitate şi scop.
Tăierea organelor, implica eliminarea tuturor diferenţelor,frustrărilor, a meschinăriei şi urei dintre indivinzi. Iubirea dinsuflet către suflet devine astfel principiul, scopul pentru careindividul trăieşte. Asexuarea, regresul către insectă, catrefurnica lucrătoare nu era un lucru negativ, ci doar calea spre oasceză spirituală forţată, care avea ca punct final împlinirea prindragoste, prin muncă, prin adorarea conducătorului şi dedicareafaţă de societate. Aşa era în lumea lui Jusa. Tot ce luau,micşorau, tăiau, extirpau sau smulgeau susţinătorii lui(ei) setransforma în iubire.
Cele 5 minute răpite orei fuseseră transformate în iubire, prindecret guvernamental, la fel şi cele 5 zile lipsă din an, ca omagiuadus iubirii. Explicaţia fusese dată pe baza unei poveşti dinmitologia egipteană, care explica felul în care anul ajunsese de la360 de zile la 365 în urma unei relaţii sexuale incestuoase între oanume divinitate egipteană şi fratele ei. Zeiţa născuse 5 copii,care ar fi trebuit omorîţi, însă în urma unor tertipuri, a reuşitsă cîştige timp, zile pentru fiecare dintre ei, care mai apoi s-auadăugat anului.
Jusa considerase o blasfemie acest lucru, şi hotărîseîntoarcerea la normal, revenirea la anul de 360 de zile egiptean,urmînd ca surplusul de timp să fie transformat în iubire, înadoraţie. Iubire pură, din suflet, fără atingeri, fără nici un felde implicaţie. Sexul e o crimă şi e pedepsit ca atare.
În felul acesta, 5 minute pe oră oamenii trebuie să iubească, săse adore pe ei înşişi, pe semenii lor, şi nu în ultimul rînd peJusa, cel care a deschis ochii tuturor oamenilor şi le-apropovăduit calea iubirii şi a purităţii, scăpîndu-i de murdăriaacuplării şi de mizeriile sufleteşti care întinau umanitatea caurmare a frustrărilor sexuale. Egalitate în dragoste pentru toţi,iubire adevărată. Adevărata forţă e sufletul şi nu corpul. Jusaînseamnă dragoste şi echilibru şi lumea de asta are nevoie.
El avea nevoie de altceva şi deşi nu ştia ce, mergea încrezătorprin Babylon, încrezător în soarta sa, sperînd că întîlnirea cupuştiul va schimba ceva. Nu ştia ce, dar aştepta în el aceatransformare care să-i dirijeze altfel destinul. În orice caz,schimbările nu vin din afară, ci doar din interior, şi nu eranevoie să se gîndească de două ori la asta.
Privea feţele abrupte ale oamenilor, golite de orice urmă deduioşie sau sentiment cald. Păreau conduşi de-o iubire oarbă, omolimă pe care o credeau salvarea sufletelor atît de păcătoase pecare le moşteniseră de la o lume cu atît mai păcătoasă şi carepierise sub propria infatuare.
Nu ştia încotro să meargă. Avea posibilitatea să se întoarcă labar, să-l ia pe puşti ca să-l ducă acolo, unde spunea că mai suntşi alţii ca el. Cumva i-ar fi plăcut să facă ceva care să îi aducăaminte că e bărbat, unul dintre puţinii bărbaţi de pe planetă. Nicinu ştia cîţi sunt cu toţi, poate o sută, poate două, nu-i ştiadecît pe cîţiva cu care se intersectase la centrul de donare.
Mersul la Centru, de două ori pe săptămînă, era singura slujbă. Defapt lucra şi în celelalte dimineţi, trebuia să se prezinte lacontrolul obligatoriu, în spitalul municipal. Plus că trebuia săfacă sport cel puţin o oră pe zi, obligatoriu, aşa că trebuia sămeargă la o sală de sport specială. O rutină enervantă, darnecesară, aşa considerau adulatorii lui Jusa, pentru a verificazilnic că sămînţa sau scula lui nu sunt irosite pervers saucriminal.
Mens sana in corpore sano, aşa spuneau latinii, şi el se gîndeacît oare a mai rămas adevărat din asta, cînd toţi păreau afectaţide ceva, ori de lipsa unui sex, ori de lipsa sexelor în general,ori de lipsa sexului. Trăia într-o lume fără sex, în care sexuldevenise, după opinia lui, o boală mentală. Întreaga populaţie eraafectată de asta, o vedea în toate episoadele buletinelor de ştiri,de fiecare dată crime, sinucideri, moarte în grup prin supradoze dedroguri. Sexul, ca boală, părea mai degrabă un vulcan care ejaculamoarte, moarte pretutindeni.
Poate că venise timpul pentru o schimbare. O revoluţie care selăsa aşteptată de ceva vreme şi care ar fi repus cumva lumea pe undrum care oferea şanse. Acesta pe care se mergea acum se vărsadirect în prăpastie. "Oare cum încep revoluţiile?" se gîndi el. Dince-şi aducea aminte, întotdeauna era o nemulţumire, o adîncă şidospită furie care stă ca un şarpe adormit în oameni şi la unmoment dat se trezeşte şi muşcă fără să ţină cont de nimic.
Dar cum se trezeşte un astfel de şarpe? Care sînt mecanismelecare fac ura din oameni, dorinţa de mai bine, setea de libertate,să izbucnească asemenea unui resort care se destinde brusc,nemairezistînd propriei energii acumulate în timp? Nu ştia,iar totce vedea erau oameni abătuţi, consumaţi, o turmă de vite fără vlagăşi fără personalitate, care-şi acceptau cu umilinţă tainul zilnic,înfricoşate că oricînd s-ar putea împuţina, că oricînd poate fi mairău.
Cît de multe poate suporta un animal? Dar un om? Dar un om careajunsese mai rău decît un animal, un om care nu era decît oinsectă, o furnică lucrătoare simplă, fără sex? Se aflau de aproape20 de ani sub dominaţia cruntă a unei regine asexuate şi nimeni,niciodată nu avusese puterea să strige că lumea devenise un gen x,un loc în care femei sau bărbaţi, toţi purtau acel x întrepicioare, ca o cicatrice, ca o ruşine, ca o stigmă a proprieineputinţe.
Ce urma să facă? Să se ridice singur împotriva sistemului, săîncerce să-i convingă pe cei care încă mai făceau din picioare că emomentul să pună capăt acestei situaţii? I se părea un vis preafrumos, dar mai degrabă irealizabil. Cu siguranţă că nu erau foartemulţi şi probabil neînarmaţi, probabil că erau tot o ceată defricoşi, chiar dacă purtau ceva în pantaloni.
Dar el, el cum era? Nu era la fel ca ei, gîndind acelaşi lucruvreme de 20 de ani, de cînd avusese norocul să fie selectat, şi secomportase tot intervalul acesta ca un privilegiat? Nu era de fapto parte din Ei, nu era nici măcar o parte care să gîndească, eradoar unealta, maşina de reproducere, nu făcea nimic în modvoluntar, nu avea niciodată posibilitatea unei alegeri. Nici măcarde sex normal nu avusese parte, da, era tot un frustrat, la fel catoată lumea.
Gîndurile îl apăsau tot mai tare, era ca o furtună de nisip încap, ca un cuib de lilieci speriaţi care se loveau de pereţii uneiturle. Se credea unic, puternic, dornic de luptă şi de revoluţii,însălumea pe care o avea în faţă rumega liniştită şi îl privea cuochi umezi şi calzi. Nu era mai mult decît un ratat cu pulă şi nicimăcar nu ştia ce să facă cu ea.
"Nu cred că dacă voi scrie o carte se va schimba ceva. Probabilnici n-o voi putea scrie. Şi ce religie să mai inventez acum, cîndtoate femeile noastre nasc şi sunt fecioare?". Era aproape copleşitde situaţie, trăia într-o lume în care existau ferme de embrioni,verificaţi, sănătoşi, puternici de muncă, şi cu un IQ potrivitpentru a asculta ordine. Nici el nu era foarte deştept, era doar unanimal sănătos, bun de prăsilă.
Iar femeile pe care le fecunda cu sperma lui erau toate asemenealui, exemplare potrivite să muncească şi să îndeplinească sarcini.Mamele purtătoare nu un rol important în fondul genetic al puilorde om, doar îi purtau în burtă 7 luni de zile, apoi năşteau princezariană. În fond nu mai era nimic din ce reprezentase în trecut omamă, dar Jusa acceptase această pseudomaternitate, probabildintr-o reminescenţă emoţională.
Nu, totuşi nu putea lăsa sistemul să cîştige de tot. Trebuiacumva să facă ceva, orice. Se hotărî să îl caute pe puşti, celpuţin avea să vadă despre ce e vorba, şi la urma urmei, dacă tot nuera în stare să pornească o revoluţie, putea măcar să profite desistem, de el însuşi, de privilegiul că sistemul îl lăsase c-osculă de 18 centimetri pe care o folosise doar o singură dată cumse cuvenea, în tinereţe. Dar asta era altă poveste, acum erahotărît să răzbune ce-i 20 de ani de abstinenţă.
Da, nu-i mai păsa, nu mai avea decît vreo 12 ore pînă va fiepurat din punct de vedere fizic. Adică pînă îi vor tăia glandul,ruşinea sexuală pe care o purta şi pentru care toată lumea ar fitrebuit să-l dispreţuiască dacă n-ar fi avut slujba nobilă de aparticipa în mod direct la perpetuarea speciei. Era într-un fel unprivilegiat, la fel ca un geniu matematic sau un compozitor care aînvins timpul.
Da, Teoremele sale, Compoziţiile lui se perpetuau în timp caorice artă măreaţă, avea organul de învins timpul şi o făcea fărămare chef, asta doar pentru că nu reuşea decît să îngroaşe gloataadoratorilor lui Jusa. Altceva ar fi fost dacă ar fi putut aveapropriul copil, cu vreuna dintre femeile acelea în care ajungeasămînţa lui, acele femei pe care doar le visa şi pe care nu leatinsese niciodată.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
