5.
"They sacrifice themselves / To the Locust Master - to the onethat drowned the world. / They love their Parasite God - Yet theycrucify me.", oh cît adevăr în aceste versuri ale unui cîntecde demult, aşa i se crucificau gîndurile în momentul în care miezulnopţii apăsa Babylonul ca întunericul strivit în interiorul unuiclopot uriaş. Doar el şi substanţa impenetrabilă a clopotului înclipa aceea, fără nici o cale de ieşire.
Dacă nu se ducea a doua zi la Centru, cu siguranţă se dădeaalarma şi devenea inamicul public numărul 1. I se părea amuzant,oare cum va suna noul episod al buletinului de ştiri, ceva de genul"bărbat cu penis activ în libertate, aveţi grijă, penisul poateejacula în orice moment!". Da, era distractiv, probabil chiar erauoameni suficient de tîmpiţi încît să creadă că sperma îi poatearde, orbi sau cauza cine ştie ce chinuri groaznice, delir, cancerşi în final, moartea.
În fond dacă nu se ducea mîine la Centru, era mai puţin importantcînd avea să moară. Ori acum, ori peste o vreme, îi era perfectegal. Se obişnuise cu iadul de multă vreme, ce putea să vină mairău? Dar era oare în stare să facă asta? Să devină eventual vedetazilei în seria buletinol de ştiri care vor apărea în urma aventuriilui? De fapt, avea vreo importanţă cine era el de fapt?
Nu-şi pusese întrebarea cine era, nu, niciodată, nu avusese nicimăcar îndrăzneala. I se păruse întotdeauna că el exista şi doaratît. Cine, de ce, pentru ce, nu-şi pusese vreodată astfel deîntrebări. Scopul lui fusese definit de oamenii lui Jusa, un simplumecanism în procesul de construcţie al unei societăţi superioare,în care iubirea era punctul central.
Iubirea, da, despre ea era vorba. Oamenii trebuiau să sepreţuiască unii pe alţii, să se adore, să se iubească mai presus deorice alt sentiment sau instinct omenesc. Orice îndrăzneală fuseseştearsă din memoria colectiva, nu exista decît dragoste. Nu sex,era murdar să vorbeşti despre atingere, sărut, facut dragoste,perversiune sau orice care avea legătură cu murdăria care se puteanaşte între doi indivizi.
A-ţi iubi aproapele nu e o pornire care vine din inimă, e odatorie. Indiferent de caracter, de personalitate, de aspect sau deorice ar diferenţia un om de altul, iubirea este. Dragostea nu e oproblemă de gust, ci una de accepţie, nu afinităţile, nu scopurilesau amintirile te leagă de un individ, ci însăşi dragostea, înforma ei primară, ca la o specie care se apără în faţa altora, caatunci cînd o naţiune care se adună laolaltă pentru a face faţăunei molime.
Îi era scîrbă de propaganda lui Jusa. L-ar fi omorît (ar fiomorît-o?) în clipele acelea, de s-ar fi aflat faţă în faţă. Unhermafrodit plin de ifose şi de căcat în cap, un nemernic patetic,impotent, care nu făcuse decît să-i fure dragostea. Lui şi multorasemenea ca el. L-ar fi stîrpit ca pe un gîndac, dar nu l-ar fifumat, doar s-ar fi pişat pe el, din pura satisfacţie a unui lucrubine făcut.
Puştanul mergea în faţă în timp ce se gîndea la toate astea şifredona " I wish I was a little bar of soap", puţin fals, nazal şisubţire în acelaşi timp. Nu avea o voce muzicală, dar cîntecul îidădea o stare bună. Se gîndea la Anna, ce făcea oare la momentulacela - mai trăia? Nu-şi pusese niciodată problema asta, nu se maigîndise la moarte de multă vreme.
De fapt o făcuse, spunîndu-şi că durerea nu există, e doarabsenţa plăcerii, la fel cum frigul e absenţa căldurii şi răulabsenţa binelui. Sunt lucruri care nu există pe lumea asta, moarteasau ura, nepăsarea sau depărtarea sunt doar iluzii. Întotdeaunaexistă absenţa, dar pînă şi absenţa e doar o unitate de măsură.Poate tocmai de asta nu putea accepta iubirea lui Jusa, pentru căperfecţiunea ei se construia pe o absenţă. A sexului, dar în cazullui, personal, pe absenţa Annei.
Şi iubirea nu poate fi absenţă, prezenţa a ceva nu se poatedefini prin absenţa a altceva. Un lucru adevărat doar este şi atît,indiferent de forţele care îl împiedică să nu fie. Aşa cum erapuştiul mergîn fericit din faţa lui. Era acolo şi îl ducea undeva,habar n-avea unde şi dacă acolo o să fie bine sau nu. Nici nu-ipăsa. Viaţa lui îşi urma singură cursul şi era momentul în carenu-i mai păsa nici de Jusa nici de el.
În fond nu erau decît feţele opuse ale aceleiaşi probleme. Niciel, nici Jusa nu erau rezolvarea, şi dacă ar fi pierit unul din ei,sau dacă ar fi învins definitiv într-o confruntare, nu s-ar fischimbat nimic. Nu, o revoluţie nu vine dintr-un individ, vinedintr-o mentalitate pe care oamenii vor s-o schimbe. Şimentalitatea asta o fac oamenii care au putere, intuiţie. Şi coaie,la o adică, dar nu o pereche, ci poate mai multe.
El era depăşit, el nu-şi dorea decît o simplă partidă de sex, cufemeile promise de băiatul tuns zero, cu piercinguri mai greledecît oasele şi a cărui umbră aluneca asemenea unui cuţit bont peasfalt, doar că nu scotea un sunet. Va merge şi îşi va desfătafiecare celulă a trupului, va curge ca o cascadă în femei, le vaarăta ce înseamnă bărbatul din el.
Puştiul se opri. "Ce-i, am greşit drumul, sau e altceva?",întrebă el, dar nu se mai încordă la fel ca de obicei. "Nu, suntemdestul de aproape. Mai am un gîndac, vreau să mi-l fac acum. Şiapoi, aş vrea să mă plăteşti!", spuse el, pe un ton serios, care nui se prea potrivea. Cu siguranţă băiatul trăise multe, altfel n-arfi îndrăznit să-i vorbească aşa, nu undeva în ghetourileBabylonului, după miezul nopţii.
"Şi cum vrei să te plătesc?", întrebă el, aproape zîmbind, cutoate că era absolut sigur ce vrea băiatul. Nici nu-i mai păsa atîtde tare, oricum aveau să se termine toate curînd. Mai erau cîtevaore pînă-n zori. O experienţă în plus sau în minus, ce mai conta.Nu stă nimeni să judece un criminal, indiferent de numărulcrimelor. Nu în lumea în care trăia, pe vremuri bărbaţii îşinumărau numărul victimelor. Acum şi dacă atingeai pe cineva riscaisă îţi pierzi viaţa.
"Ştii prea bine ce vreau. Scoate-o afară", îi spuse băiatul,aproape ordonîndu-i. Nu se mai întrebă de ce-o face şi de undebăiatul avea atîta tupeu. Îşi desfăcu pantalonii şi o lăsă atîrnatăîn aerul umed şi rece al nopţii. Puştiu aprinse ţigara, trase douăfumuri apoi i-o întinse. O luă, fără nici o părere de rău, trasedin ea şi suflă din plămîni, greu, încercînd să simtă inimagîndacului în inima sa.
Simţi mîinile băiatului, apoi buzele umede, limba. Începu să seexcite, oricît de încordat i se părea că e, gesturile lui îl făceausă se destindă. Se lăsă dus de mîngîieri şi de sufletul ţigării, şinici nu-ţi dădu seama cînd o durere vascuţită îi săgetă organul.Ceva umed îi curse pe picior (oare ejaculase?) şi apoi un aer rece,îngheţat, îi fripse zona pelviană.
Privi în jos, mirat, neînţelegînd ce se petrece. Puştiu era la ojumătate de metru de el, se îndrepta de spate. Avea buzele pline desînge, într-o mînă îi ţinea scula iar în cealaltă un bisturiu. Înclipa aia simţi şi durerea, urcînd fără grabă în creier. O durereimensă, ca un ţipăt care îţi sparge timaneşe şi te surzeşte, oexplozie care scutură floarea pădurilorr primăvara şi omoară oricerod.
"Ce, cee…ai făcut?" mai putu să spună, înainte ca un monstru cudinţi de oţel să-l muşte direct de creier şi să-l imobilizeze.Băiatul scoase o pungă din buzunar şi puse comoara acolo. Nu-i eradeloc teamă, ba chiar era foarte sigur pe el. Îşi puse punga înbuzunar, se şterse cu grijă pe mîini, şi îi făcu ştrengăreşte cuochiul.
"Stai liniştit, nu te mişca, o să pierzi mai mult sînge. Nu-ţiface griji, în jumătate de oră o să îţi treacă efectul gîndacului -ăsta era de un fel mai special, dă paralizie, da e bun că nu simţidurerea - şi mai încolo ai să poţi folosi brăţara. O să ajungi laspital şi n-o să păţeşti nimic. Iar în ce priveşte scula, nu-ţiface griji, o să fie folosită de-acum încolo, fiindcă o păstrezpentru mine, am unde să-mi fac operaţia de implant. Lasă supărarea,a venit şi vremea noastră, trebuie să apucăm şi noi deundeva!".
Aproape că nu-l mai auzea. Înţelegea ce se întîmplase şi o ciudăimensă îl făcu să gîfîie. Nu-şi simţea mîinile iar durerea seretrăsese, cuminte, ca un dulău la umbră. Ştia că e acolo, dar n-ovedea, nu-i simţea mirosul, ştia doar că e acolo şi că mîine vatrebui să-şi pună lesa de gît şi să iasă la plimbare. Nu puteasă-şi înfigă unghiile în gît, nu putea să zgîrie peretele de carese sprijinea, ştia doar că are un cîine care trebuie învăţat să numuşte.
Dincolo de clădiri, puştiul încă se auzea mormăind un cîntec. Nuavea să ştie niciodată că fredonează o melodie veche, cu tentămedievală, în care se spune "Be careful when you scratch thesurface, 'cause we all have a dog to exercise".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
