Un interviu este mai mult decat un text structurat pe alternanta intrebare-raspuns. Iscusinta intrebarilor il starneste pe interlocutor, il obliga sa formalizeze idei si stari, sa rememoreze intamplari pe care altfel, poate, le-ar fi pierdut ori le-ar fi lasat acolo, in ceturile memoriei. Ambii combatanti ies in castig atunci cand dialogul este incitant, ei descoperind impreuna adevaruri la care nu s-ar fi ajuns separat. Marturiile din dialoguri sunt mai vii, mai sincere, mai transante pentru ca sunt mai spontane, mai putin deformate de conventionalismul altor tipuri de texte in care interlocutorul s-ar fi exprimat. Vorbesc, evident, de interviurile bune.
Ciprian Chirvasiu (Destine fara noi, Editura Badea, 2006) si-a aflat interlocutorii intr-un moment de gratie: fara nici o urma de ipocrizie, fara nici o teama de a nu fi pe placul opiniilor la moda, chiar fara a-i menaja pe cei apropiati, ei reusesc un exercitiu de sinceritate si de libertate.
Intr-un limbaj frust adesea, personalitatile intervievate de Chirvasiu exprima adevaruri incomode, asezate de-a curmezisul celor trecute de la un om la altul, de la o televiziune la alta, de la o institutie la alta.
"E o nenorocire, zice Alexandru Paleologu, faptul ca azi, la noi in tara, nu stiu daca poti sa-i aduni pe toti inteligentii intr-o camera ca asta. Poate mai mare, dar nu cu mult! Evident ca n-au disparut oamenii inteligenti, nici cei cultivati. N-au disparut. Dovada ca ne vedem intre noi. Dar ei nu mai conteaza. Nimeni nu le mai acorda nici cea mai mica atentie, nici cel mai mic respect, nici o pretuire. Azi, la noi, cu anumite exceptii, te uiti cum oamenii care prezinta interes, despre care se pomeneste mereu, au o dubla calitate indisociabila: sunt si cretini, si miliardari".
"Romanii erau buni la niste lucruri, dar nu erau facuti pentru arta. Nici potcovarie, nici fierarie nu stiau. Nu stiau o multime de lucruri. Au venit aia de afara si i-au invatat! Au avut mare noroc ca au venit grecii. (...) Tara asta a fost invadata de oameni care i-au invatat pe romani sa devina o societate", afirma Johnny Raducanu.
"Daca Ministerul Culturii ar disparea in forma lui actuala intr-o secunda, s-ar simti deja o aerisire in acest domeniu. Libera initiativa ar putea sa dea roade. Pana una-alta, Ministerul Culturii este unul al anticulturii" (Mihai Sora).
"Artistii si savantii pot sa iasa oricand din talpa tarii. Dadeam adineauri exemplul lui Brancusi. Politicienii buni sug politica din sanul mamei si din cei sapte ani de acasa. Cei mai buni politicieni sunt cei care au din familie un tata, un unchi. Politica se invata acasa. Or, atata vreme cat ai scos smantana de pe tara, cum s-a intamplat in ultimii 50 de ani, si cat timp s-a facut ca sa dispara burghezia din ultimii 150 de ani, nu putem cere calitate. Aveam o burghezie de buna calitate, care a fost alungata din tara sau omorata.
Vom fi nevoiti sa asteptam cel putin doua generatii pentru ca reprezentantii noii nomenclaturi sa devina de buna calitate, sa invete. Intotdeauna, dupa schimbari, prima generatie de politicieni este reprezentata de niste prosti" (Neagu Djuvara).
Transcriind aceste afirmatii, atat de categorice, de radicale, de fara mila, observ ca, scoase din contextul demonstratiei, al altor si altor exemplificari si ganduri, ele isi mai atenueaza asperitatile. Dialogurile cu Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara, Mihai Sora, Johnny Raducanu, Mihai Miltiade Nenoiu sunt devastatoare, sunt radiografii fara nici o concesie ale Romaniei contemporane, ale poporului roman, ale mentalitatilor noastre. Il invidiez pe Ciprian Chirvasiu insa pentru rabdarea, tenacitatea de a-l fi putut tintui pe un fotoliu ceasuri bune pe Vasile Blendea pentru a-l obliga sa povesteasca. Olteanul din Pestisanii lui Brancusi era nu numai un artist fotograf exceptional, nu numai un povestitor din stirpea lui Creanga, ci si un mare timid, incapabil pana la urma sa se puna in valoare. Interviul lui Chirvasiu ii face o mare reparatie acestui artist si om inegalabil.
Nicolae Coande (Celalalt capat, Editura Curtea Veche, 2006) isi starneste interlocutorii de pe alte pozitii, interesat fiind de opera lor. Intrebarile sale sunt mici fise critice denotand o cunoastere profunda, de detaliu, dar si de nuantare a cartilor, a atitudinilor fiecarui intervievat. "Prin ianuarie-februarie 1983, ati redactat un text, transmis ulterior postului de radio Europa libera, in care ati definit cu amaraciune disidenta ca actiune solitara a intelectualului roman. Nimeni din Romania nu s-a raliat protestului dumneavoastra si mai tarziu aveati sa-i declarati aceluiasi Octavian Paler ca ati platit in acest fel pentru de a nu va fi manifestat solidaritatea deschisa fata de Paul Goma. Asta o spuneati intr-o tara eliberata de geniul malefic al lui Ceausescu, dar ce-ati gandit in acele luni cand nimeni nu venea in fata sa va sprijine, iar prie-tenii scriitori ramaneau doar umbre pe hartie in chiliile lor, uniti sectar doar in jurul ideii de rezistenta prin cultura?", il intreaba pe Dorin Tudoran. Fisele biobibliografice ale autorilor intervievati exprima si ele vointa de a oferi un segment de istorie literara, nu doar simple intrebari si raspunsuri. Plaja de pe care isi selecteaza intervievatii Nicolae Coande este si ea mult mai diversa ca varste, grupuri, preocupari, biografii, astfel incat cartea lui este, as zice, mai ambitioasa in proiect.
As reprosa ambelor carti (altfel remarcabile) o anume inabilitate de a se pune in valoare prin titluri. Nici Celalalt capat, nici Destine fara noi nu sunt foarte atragatoare si incitante pentru cumparator. Pot fi titluri de volume de versuri, nu de interviuri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
