The Transformation of Modern Europe
Houghton Mifflin, 2008
Strategia de securitate americana din martie 2006 incepe cu propozitia "SUA sunt in razboi". Strategia de securitate a Uniunii Europene din decembrie 2003 anunta, dintru inceput, ca "Europa nu a fost niciodata atat de prospera, atat de sigura si de libera". SUA si statele UE par, din acest punct de vedere, aflate pe planete diferite. Mai precis, dupa cum observa Robert Kagan intr-o lucrare despre relatiile transatlantice publicata in 2003, "americanii sunt de pe Marte, iar europenii sunt de pe Venus".
La inceputul lunii februarie presedintele George W. Bush a prezentat proiectul de buget pentru 2009, care prevede fonduri de 515,4 miliarde de dolari pentru Departamentul Apararii si 70 de miliarde pentru operatiunile din Irak si Afganistan. In prezent, 325.000 de militari americani se afla in afara granitelor nationale. In SUA exista 6.000 de baze militare, alte 700 fiind raspandite pe tot globul. Cele 12 portavioane active ale Americii controleaza principalele rute maritime si, la nevoie, pot proiecta forta militara americana impotriva oricarei amenintari de pe uscat, indiferent de continent. Uniunea Europeana, in schimb, are o populatie de 500 milioane de locuitori, ceea ce inseamna mai mult decat au SUA si Federatia Rusa la un loc. Din punct de vedere militar, UE este insa nu numai in urma Statelor Unite, ba chiar in urma Rusiei si a Chinei.
Mai mult, majoritatea locuitorilor Batranului Continent se declara constant, in sondajele de opinie, drept pacifisti convinsi. La 15 februarie 2003, peste un milion de persoane au manifestat in capitala britanica impotriva razboiului din Irak. In Italia, Franta, Germania sau Grecia, alte sute de mii protestau impotriva "jandarmului international". Cateva luni mai tarziu, J?rgen Habermas si Jacques Derrida, doi dintre intelectualii de marca ai Europei, isi indemnau cititorii, intr-un articol intitulat semnificativ tocmai 15 februarie, "sa contrabalanseze unilateralismul hegemonic al Statelor Unite in arena internationala".
Cum s-a ajuns aici? Mai percep si mai accepta europenii, fie ei simpli cetateni sau inalte oficialitati, razboiul drept o realitate implacabila a relatiilor internationale? Mai are Europa vocatia si dorinta de a deveni o superputere?
La aceste intrebari, dar si la altele incearca sa raspunda, in ultima sa carte, James J. Sheehan.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
