- Îmi spuneai, cu toată seriozitatea, într-o discuţie mai veche: "Să alegi cinci cărţi importante din viaţa ta este mai greu decât să numeşti cinci oameni importanţi din viaţa ta." Ce te faci atunci când profesia de editor decident te provoacă să alegi, săptămânal, câteva cărţi din zecile, dacă nu chiar sutele care îţi sunt propuse? Trăieşti un sentiment de vinovăţie că ai lăsat pe cineva afară? Mai ales că, într-o alegere editorială care vizează, să zicem, literatura contemporană, opţiunea se îndreaptă nu numai spre o operă, ci şi spre un om important, autorul.
- Raiul s-a destrămat în momentul în care omul a devenit obligat să aleagă. Într-adevăr, să selectezi anumite cărţi din sutele de manuscrise pe care le primeşti devine un lucru infernal, cu atât mai mult cu cât un editor este bombardat de aceaste propuneri în special în două momente ale anului, mai exact înaintea marilor târguri internaţionale de carte.
Dar ca să revin totuşi la anvergura pământească a activităţii mele profesionale, nu am altă cale decât să aleg în baza unei strategii.
Este drept că astăzi se scrie multă literatură (mai bună sau mai comercială), atât în spaţiul anglo-saxon, cât şi în cel francez sau german. Editorii străini caută tot timpul noi autori, pe care încearcă să-i lanseze şi să-i "ambaleze" în prezentări extrem de promiţătoare. Campaniile lor sunt atrăgătoare, tentante şi, dacă nu eşti atent, "te pot fura". Nu tot ce se potriveşte pe piaţa străină, ar putea avea succes şi pe piaţa românească. Din start, ca editor român trebuie să-ţi găseşti un filtru, mai ales atunci când decizi ce să traduci. Iar programul nostru editorial se bazează mult pe traduceri.
Prin urmare, în timp am reuşit să-mi definesc o metodă de a selecta, o filosofie, ca să o numesc cu un termen impozant.
De pildă, atunci când fac o alegere nu sunt singură: am o echipă cu care mă sfătuiesc. Îmi conferă vitalitate să împărtăşesc altora ideile mele si să mă pronunţ asupra ideilor lor.
În al doilea rând, ca editură avem un public pe care îl vizăm. Evident, ţintim către un public cât mai larg, atunci când este vorba despre literatură şi spre un public specializat atunci când este vorba de eseu sau de cărţi de psihoterapie, respectiv psihologie. Culmea este că aşa-numitul public larg - în ciuda dimensiunilor sale - este mult mai greu de accesat decât publicul ţintă sau publicul fidel pe care îl au de pildă colecţiile noastre de Psihologie. Psihoterapie sau Psihologie pentru toţi sau Psihologie practică.
În al treilea rând, trebuie să existe un echilibru bun între politica de conservare a colecţiilor deja existente şi noile idei cărora le facem loc în editură. Tot timpul am încercat să iniţiem noi proiecte: spre exemplu, am lansat o nouă colecţie, Literary fiction, în Editura Pandora M. Ea va cuprinde cărţi de forţă literară, romane care propun ceva nou din punct de vedere al tehnicii şi inventivităţii literare. Cărţi care nu ţin neapărat de o modă, care rămân în timp.
Pe de altă parte, acum câţiva ani am lansat o serie foarte populară de romane poliţiste nordice, care se adresează publicului larg. Stieg Larsson, Camilla Lackberg, Arnaldur Indridason etc. sunt autori care au adunat zeci de mii de fani în Romania. Este o colecţie care "a prins" la noi şi de care sunt mândră. Îmi place să vad oamenii în metrou şi pe bancă citind aceste cărţi.
În fine, mai există un lucru la care mă gândesc mult înainte de a alege o carte pentru portofoliul editurii Trei: în ce măsură ea poate fi promovată în România. Există cărţi foarte bune care nu se vând, în pofida eforturilor pe care îl fac editorii. Or, ce rost are să publici o carte sau să o traduci în limba română dacă ea nu se vinde, dacă nu-şi găseşte cititori?
Ca editor, alegi ceea ce publici nu numai în funcţie de gusturile personale, ci şi în funcţie de interese economice şi de imaginea cât mai adevcată pe care reuşeşti să ţi-o faci despre piaţa de carte căreia i te adresezi.
- Şi, pentru că a venit vorba despre cărţi importante, probabil că No. 1 anul trecut, pentru tine şi editura Trei, a fost "Cartea roşie" a lui Jung. Cum aţi ajuns la ea? Ce v-a îndemnat s-o publicaţi, în ciuda faptului că prezenta un grad ridicat de risc (cheltuieli uriaşe, traducere anevoioasă, eventual public nepregătit)?
- Jung era autorul nostru. Opera acestui autor este tradusă şi publicată de Editura Trei şi acesta a fost un proiect care a durat luni de zile, o muncă fantastică. Să nu uităm că acum 15 ani de-abia începea în Romania editarea sistematică a acestui autor care de altfel era nelipsit din rafturile bibliotecilor din Europa. Cum puteam rata atunci acest proiect fantastic, CARTEA ROSIE, un volum care a fost ţinut la sertar 80 de ani, care nu a fost dezvăluit în tot acest răstimp nici măcar discipolilor lui Jung? "Cartea roşie" este o operă fundamentală a lui Jung, redactată ca un fel de jurnal de lucru al autorului între anii 1924 şi 1930, care conţine zeci de desene ale autorului. Este o ediţie facsimil, frumoasă prin conţinut, dar şi prijn realizare tehnică, o carte dintre acelea pentru care eroii învătaţi ai lui Eco din romanul Numele tradafirului erau în stare să comită crime.
Interesant este că mărimea ei nu i-a derutat deloc pe cititorii români, am epuizat literalmente un tiraj în mai puţin de două luni.
- Cine citeşte, la noi, cărţi de/ despre psihanaliză? Sigur, avem o Societate Română de Psihanaliză, o organizaţie harnică, condusă destoinic, cu oarecare vizibilitate, dar... românii sunt departe de francezi (cei mai psihanalizaţi cetăţeni ai planetei) şi îşi tratează psiho-problemele în alte locuri decât pe sofa. Încrederea în această unealtă terapeutică este, prin urmare, redusă... Şi-atunci?
- Cred ca există o încredere destul de mare în terapie în România, mai mare decât am putea crede. Nu pot evalua exact câtă încredere în terapie au potenţialii pacienţi, dar pot aprecia ce încredere mare au potenţialii terapeuţi. Judec acest lucru după numărul celor care optează să studieze psihologia şi să facă un stagiu de formare psihoterapeutică. Facultăţile de psihologie din ţară au mare căutare în rândul tinerilor. Cei mai mulţi visează să-şi poată deschidă un cabinet după absolvire.
Altfel spus, nu ştiu câţi oameni în România acceptă ideea că ar putea deveni pacienţi, dar sunt cu certitudine foarte mulţi care doresc să devină terapeuţi.
- Care sunt, în acest moment, priorităţile editurii (şi ale imprint-urilor ei)? Fiction? Non-fiction? E, de fapt, un alt fel de a te întreba ce citeşte cu precădere publicul nostru, azi.
- O să enumăr punctual câteva proiecte din planul nostru editorial pănă la târgul Bookfest, spicuind printre diferitele colecţii. Primele două titluri din noua serie Literary Fiction de la Pandora M, sunt două romane absolut minunate, care au primit câteva premii literare importante: Şi porumbeii vorbesc englezeşte de Stephen Kelman şi Pe aici au trecut cuţitarii de Jennifer Egan (Premiul Pulitzer 2011).
În aprilie am publicat superba carte a istoricului englez Simon Sebag Montefiore, Ierusalim. Este o monografie a celui mai fascinant oraş din lume, acest oraş universal, capitală a două popoare, vatra a trei mari religii, locaş a 3.000 de ani de credinţă, masacre şi fanatism.
În colecţia Acum pentru viitor va apărea o nouă carte a lui fizicianului Michio Kaku, Fizica viitorului. Este un autor pe care nu doar adulţii, ci şi tinerii îl citesc cu plăcere întotdeauna, pentru că se pricepe de minune să prezinte într-un limbaj extrem de accesibil toate descoperirile pe care astrofizicienii le fac pe pământ şi în univers.
Pentru Bookfest-ul din vară pregătim un nou look al colecţiei Eroscop şi lansăm o nouă colecţie despre care vom corbi atunci.
- Se mai pot face la noi "scoop"-uri editoriale? Aveţi vreo bombă în pregătire, pentru neliniştea noastră? Dacă da, ai putea să-mi descrii cum se pune la cale o astfel de lovitură?
- Cartea cea mai interesantă din acest punct de vedere este la ora actuală biografia lui Putin, o biografie incendiară, curajoasă şi incomodă pe care jurnalista Masha Gessen a pregătit-o pentru piaţa internaţională înainte de alegerile prezidenţiale din Rusia. O carte despre care s-a vorbit mult printre editori în ultimele luni, pentru că manuscrisul ei a fost confidenţial. A apărut concomitent pe 1 martie în 17 ţări, printre care şi în România. Accesând informaţii necunoscute până acum, Masha Gessen liverază în carte un portret necruţător al lui Putin, care a avut o acensiune în forţă la putere şi care s-a dovedit o mână de fier, deşi iniţial fusese ales ca paravan de guerilla lui Eltîn.
Strategia de lansare a volumului a avut dimensiuni ample, dat fiind această publicare concomitentă, înainte cu exact 3 zile de alegerile din Rusia care aveau să confirme ceritudinea autoarei: Putin va redeveni preşedinte al celei mai întinse ţări din lume.
Cartea este foarte interesantă, ia în discuţie toate bine-cunoscutele momente tulburi din istoria Rusiei "sub" Putin (cazul Hodorkovski, cazul Anna Politkovskaia, conflictele din Cecenia etc). Pentru că este deja în librăriile din Romania, pot confirma faptul că biografia lui Putin numită OMUL FĂRĂ CHIP este o carte foarte vândută.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
