Studenti din ultimul an ai sectiei de pictura de la UNARTE, clasa Profesor Catalin Balescu, prezinta zilele acestea o deosebit de incitanta expozitie unde toate lucrarile au ca subiect filmul antologic al lui Bunuel, realizat cu sprijinul scenaristic si scenografic al lui Dali, Cainele andaluz. Daca raportarea la pictura ramane o coordonata constanta a imaginii de film, si pictura poate investiga, re-transla in bidimensionalitatea panzelor, estetica vizuala a peliculei de celuloid. Dar nu este vorba de o investigare formala, ludica sau optica, ci de un reflexiv exercitiu cultural, unde continutul, alaturi de expresie, este gandit sa aiba cel mai mare impact. O nota si despre designul expozitiei in sine: alaturi de expunerea fluida, clara, ca un continuum, a imaginilor predominant alb-negru-gri, cu rare insertii de ocruri, adesea imagini-flash ale filmului, artistii au tinut sa aduca in expozitie si "modelul", intr-o reverenta fata de magistrala sursa de inspiratie.
In cartea sa Scurta istorie a umbrei, Victor Ieronim Stoichita aminteste de acel "uncanny" nelinistitor, enigmatic, subiacent lucrurilor si fiintelor in imagistica suprarealista. Enigma si straniul sunt alese si de Ilinca Strungaru in portretul de femeie al carei intreg cap este ochiul mare, negru, tema cea mai celebra a filmului. Ecaterina Scorus reuseste sa reflecteze parca mai curand asupra luminozitatii proprii acelor filme mute (cum a fost la origine si Cainele andaluz) in alb si negru, asupra corporalitatii lor bizare, declamative printr-o tehnica picturala fluida, fina care reuseste sa elibereze imaginea de orice conotatii funebre. Ea rupe registrul bi-cromatic cu insertii de ocru cald. Daca spatialitatea e dezvoltata de unele dintre lucrari, pentru Catalin Radu imaginea devine simpla linie de grafic; ca intr-o electrocardiograma, conectarea la un aparat ar fi cea care inregistreaza, mecanic, chipurile oamenilor, reflectarile lucrurilor.
Erotismul, substanta majora a filmului alaturi de cea a ororii, este ales in picturile semnate de Rebecca Radulescu, Ecaterina Scorus si Irina Zamfir. In primul caz, intr-o succesiune de registre orizontale, alb stralucitor, negru, gri, o figura feminina semi-nuda, vazuta din spate, langa faimosul pian din film reprezentat intr-o perspectiva diagonala simbolica, la randul ei privita de un grup de barbati ne evoca faimoasa lucrare a lui Duchamp La mariee mise nu par ses celibataires-memes. Pictura ca o fotografie marita, semnata de Irina Zamfir, creeaza, doar din cativa pixeli, o imagine-puzzle unde privitorul poate reconstitui, abia la o privire atenta, mana barbateasca imbratisand sanii personajului feminin. Cornelia Popa reprezinta cu finete si tehnica picturala imaginea in oglinda a eroinei, la fel de tehnica fiind si Brandusa Ungurasu, care decupeaza, intr-o abordare mai accentuat grafica, ca de stampa japoneza, o silueta neagra pe fond alb.
Incitante, rezolvand cu talent o tema dificila, sunt lucrarile de mari dimensiuni semnate de Nora Stingu, Cosmin Stanciu, Ioana Radulescu, Lucian Miulescu, Daniela Parlea, Roxana Vatasanu, Nada Stingu, Valentin Ivan, Veronica Matei. Toti acesti tineri pictori au raspuns cu spirit si real talent unei provocari tematice, pana la urma, coplesitoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
