Un univers numit Tonitza
In clasa a saptea am dat examen si am intrat la gimnaziul Liceului de Arte Plastice si Decorative "N.N. Tonitza". Portile unei noi lumi mi s-au deschis. Nu-mi venea sa cred ca in Romania de atunci era "tolerata" o astfel de scoala unde se facea cultura in spirit liberal si libertin.
Traversam tot orasul, agatat periculos, dimineata la 7, de usile deschise ale "celebrului" autobuz 331, stand deseori intr-un picior pe scara. Mergeam asa statii intregi, pentru ca autobuzul era ticsit de "oamenii muncii" treziti cu noaptea-n cap sa construiasca socialismul. Nici un efort nu mi se parea prea mare pentru evadarea mea zilnica din cartierul muncitoresc cenusiu - cu alimentare goale si blocuri de beton rece - pentru a ajunge in oaza numita "Tonitza". Aici am descoperit ca pot fi mandru sa port o matricola scolara cusuta pe umar, pentru ca pe ea erau imprimate o pensula, un creion, un ebosoar de modelaj si o paleta de culori. Jumatate din orarul scolar saptamanal era dedicat unor lucruri minunate, cum ar fi istoria artei, desenul, pictura, sculptura... Aici erau profesori si elevi care parca traiau intr-o alta tara - o enclava a carei existenta mi se parea miraculoasa. Aici aveam voie sa vorbim liber, sa folosim intrarea si scara profesorilor, aveam voie sa intram in cancelarie sa vorbim cu dascalii. Si tot aici, in clasa a opta, spre sfarsitul unei pauze, a intrat in atelier o tanara femeie frumoasa, bruneta, care, spre stupefactia noastra, a inceput sa se dezbrace calm si firesc, punandu-si hainele in cuierul de langa soba. S-a asezat goala pusca pe scaunul aflat pe podiumul de lemn si apoi s-a uitat amuzata la fetele noastre uimite. "Ce, n-ati mai vazut femei goale? Nu stiati ca aveti sedinta de nud?" Nu, profesorul nostru de desen, domnul Vladoiu, nu ne spusese. Imediat a aparut si dansul pe usa si, frecandu-si mainile, ne-a spus in stilu-i caracteristic: "Copilasi galben-de-grasi, azi avem prima sedinta de studiu de nud. Si ea este Silvia, modelul nostru".
Prima mea iubita din "perioada Tonitza" a fost o fiinta extraordinara, numita Maria Opris, fata cu cei mai frumosi si mai intensi ochi verzi pe care i-am privit vreodata, foarte talentata, rebela, plina de energie, cu o carne tare, ce plesnea de sanatate sub o piele de catifea care parea mereu bronzata. Maria m-a initiat pe mine, pustiul venit din cartierul muncitoresc, in lumea "selecta a artistilor si copiilor de artisti", cu bunele si relele ei. Maria era o fiinta de o sinceritate dezarmanta, aproape imposibila, dar extrem de sensibila si copilaroasa uneori. Am devenit prieteni foarte buni, chiar daca la un moment dat idila noastra s-a terminat. Si am plans alaturi de colegii mei cand Maria a plecat dintre noi din cauza unei leucemii, in ultimul an de liceu. Nici acum nu pot sa inteleg de ce destinul a hotarat ca aceasta fiinta minunata, care ar fi trebuit sa traiasca pentru a raspandi in jurul ei acel farmec al libertatii luminoase si nesupuse, a trebuit sa moara. Maria parea intruchiparea energiei si a sanatatii - era cea mai buna la proba de alergat pe 100 m la sport, nici un baiat nu o putea intrece. Era una dintre acele fiinte rarisime care sunt fundamental bune, de o bunatate suverana - nu umila -, plina de forta, aparent indestructibila... Maria mi-a fixat in suflet si minte un model feminin pe care apoi l-am cautat toata viata, model pe care nu l-as fi putut intalni poate niciodata daca as fi ramas la scoala de cartier.
Liceul "Tonitza" a fost pentru mine un model de viata in care am gasit modele umane si profesioanle ce m-au format - profesori si colegi de varsta mea sau mai mari. De exemplu, datorita colegilor mei mai mari, Felix Lupu si George Roncea, am ajuns sa pasesc in casa lui Nichita Stanescu, in celebrul apartament din Piata Amzei, unde le-am cunoscut pe Dora - sotia lui Nichita - si pe sora ei, Mirela. Dora este una dintre cele mai frumoase si fascinante femei care au trait vreodata in Romania...
In fine, am sa continuu data viitoare sa va vorbesc despre oamenii minunati pe care i-am cunoscut datorita prezentei mele ca elev in Liceul "Tonitza".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
