Nu demult, m-am aflat pentru cateva zile in orase din Arges, din sudul si centrul Moldovei si chiar din nordul Dobrogei. Ploi napraznice care m-au insotit mai tot timpul si programul destul de incarcat au facut sa am timp destul de putin pentru alte contacte decat cele ale privirii fugare asupra unor locuri pe care nu le mai vazusem de mult sau chiar niciodata.
Impresia generala a fost aceea de frumusete. De la curatenia peisajului si pana la fata localitatilor prin care am trecut. De la netezimea soselelor si autostrazii (incredibile dupa marasmul gropilor bucurestene) si pana la tihna localurilor in care m-am ospatat. Am deslusit nu doar curatenia unor locuri spalate de ploi, ci si fata din ce in ce mai vizibila a eforturilor de schimbare. Se construieste, se investeste, se nazuieste spre un alt temei al tarii. Fata observata, din trecere, arata prosperitate, inceput de ordine...
Vazand toate acestea, nu poti sa nu te miri: de ce o ducem inca atat de prost? De ce rani grave (educatia, sanatatea, coruptia, indolenta s.a.) par a nu se mai ostoi, supurand intruna? De ce devine tot mai evidenta discrepanta dintre Capitala in care imi duc zilele si localitatile prin care trec? De ce mizeria si parasirea par mai evidente in Bucuresti si parca se estompeaza in multe, multe alte localitati?
Doar pentru ca Bucurestii sunt imensi si gura lor de sac fara fund pare a face zadarnic, inca, orice efort de schimbare? Nu am si nici nu-mi da inima ghes sa caut acum raspunsuri. Privesc doar si inregistrez ce vad, cu bucuria de a descoperi, iar si iar, frumusetea tarii in care mi-e dat sa traiesc si cu mahnire sa inregistrez brambureala marelui oras in care locuiesc.
Dar sirurile mele vin din cu totul alta parte a nedumeririlor. De ce am putut, dintr-un chiosc oarecare de difuzare a presei, din Vaslui sau de pe peronul garii din Galati, sa cumpar (cu ce voluptate!) reviste literare din tot cuprinsul tarii, de la Timisoara, Cluj, Satu Mare, iar in Bucuresti, de ani buni, nu o mai pot face decat cu totul intamplator?...
Nici aici nu gasesc raspuns. Simt insa, chiar si din astfel de firave semne, ca Bucurestii pierd tot mai mult ritmul tarii (fie si in plan literar). In virtutea unei traditionale inertii, se mai considera ca aici, in Capitala, pulseaza adevarata viata literara a tarii. Chiar daca inca va mai fi fiind asa, pulsul este tot mai slab. Sevele reavene s-au mutat in alte parti, in ceea ce nici nu mai putem numi provincie decat in persiflante eufemisme...
Dintr-o muscata, daca rupi mladite si le infigi in pamant curat, sanatos, curand vezi ca ele vor prinde trup, vor creste si vor inflori bogat. In timp ce muscata-mama, incet, incet, se stinge.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
