Napoleon III si epoca sa

Expozitia se doreste un dialog intre general si particular, intre Franta celui de-al doilea Imperiu - vazuta ca un centru de iradiere politica si culturala catre extremitatile Europei - si Principatele Romane, aflate la acea periferie periculoasa, constant disputate de imperiile expansioniste vecine; aflate ele insele in plin proces de transformare si modenizare, tarile noastre au beneficiat plenar de razele venite din Orasul Luminilor, din cabinetele si budoarele craiesti. Gandit modular, spatiul de vizitare este structurat in functie de cateva traiecte esentiale: momentul 1848 si ascensiunea lui Ludovic Napoleon la fraiele puterii ce aveau sa-l duca de pe un scaun de presedinte republican ales pe un tron imperial impus prin lovitura de stat; Razboiul Crimeii prin care Franta s-a afirmat, din nou, ca o mare putere capabila sa dicteze conditii de pace si sa fie arbitru al politicii europene - de aici, incurajarea si sustinerea Unirii Principatelor Romane si a primilor ei domnitori, Alexandru Ioan I si apoi Carol I; influente cultural-artistice, inspiratie si pastise; Expozitii Universale si recunoasterea potentialului economic si cultural al Romaniei pe plan international; arhitectura, stiluri si gusturi in decorul interior si exterior.

Vizitatorii sunt intampinati de impozantele portrete aulice ale imparatului Napoleon III si imparatesei Eugenia, produse de manufactura Gobelins dupa picturile lui Franz Xavier Winterhalter, actualmente pierdute. Pe un alt perete se afla o copie de Petru Verussi dupa un portret al imparatului, datorat penelului lui Hippolyte Flandrin, executata pe cand tanarul roman se afla la studii la Paris, in 1868. Aceste cadre dau marca gloriei imperiale de care era atat de preocupat noul suveran. Victor Hugo, criticul cel mai vehement al imparatului - pe care il poreclise "Napoleon cel Mic" in comparatie cu marele sau unchi, Napoleon I - il descria in termeni necrutatori : "Ludovic Napoleon este un om de talie medie, rece, palid, domol, ce are aerul de a nu se fi trezit. (...) Vorba sa taraganata are un usor accent nemtesc. (...) Are mustata groasa ce-i acopera surasul ca ducelui de Alba si ochiul fara viata al lui Carol IX. (...) Iubeste gloria desarta, pamponul, egreta, broderia, paietele, vorbele mari, titlurile inalte, ceea ce suna, ceea ce straluceste, toata sticlaria marunta a puterii."

Razboiul Crimeii este magistral evocat de Batalia de la Alma, cea mai mare panza pictata de Theodor Aman in cariera sa, dupa ce se documentase la fata locului, pe campul unde se daduse lupta. Tot maestrului bucurestean ii apartine si compozitia inspirata de viata de campament, "Vanatori si zuavi in fata Sevastopolului". O copie a Tratatului de Pace de la Paris este expusa in apropiere. Astfel, documentarul se impleteste cu artisticul.

Urmeaza un discurs de arta comparata, fiind alaturate opere ale unor plasticieni francezi si romani: "academii" - cum se numeau studiile dupa ghips sau model viu, drapat -, scene alegorice, mitologice ori religioase de Adolphe William Bouguereau, Michel-Martin Drolling, Alphonse Monchablon sau Alexandre Jean-Baptiste Vion, alaturi de schite ori lucrari finite de Gheorghe Tattarescu, Aman sau Grigorescu; scene de interior sau de atelier de Charles Giraud si Aman, ori tipuri de doamne elegante din inalta societate in viziunea lui Alfred Stevens si a aceluiasi Aman.

Primei participari a tarii noastre la Expozitia Universala de la Paris, din 1867, ii sunt consacrate mai multe panouri. Atunci, pe langa pavilionul romanesc in forma de bisericuta, din exterior, in spatiul central al Salii Masinilor - unde imparatul a facut deschiderea oficiala - erau doua turle in torsada, dupa cele ale mitropoliei de la Curtea de Arges. Costume populare, fotografii si acuarele de Szathmari, macheta din lemn a aceluiasi monument argesean executata de Karl Storck si Tezaurul de la Pietroasa au completat, atunci ca si acum, variatele aspecte ale culturii traditionale a tarii.

Cateva piese de mobilier, de argintarie si portelan incearca sa reconstituie ambianta unui interior. Dar, daca obiectele sunt valoroase in sine, nu sunt puse, totusi, in cadrul luxos ce s-ar fi cuvenit pentru a sugera fastul curtii imperiale : niste draperii grele de catifea, ciucuri de aur, broderii de fir, un spatiu asfixiat de obiecte pretioase ar fi fost potrivite in acest sens. Aceasta este majora scadere a expozitiei: absenta splendorii aulice urmarita cu atata obstinatie de suveran, prin uniforme, mobilier si protocol, spre a impune si a se impune ca un mare imparat, pe masura ilustrului sau inaintas.

Doua casete cu pistoale de duel, daruite de imparat domnitorului Unirii, denota perfectiunea si eleganta la care ajunsese armuraria in acea vreme.

Dramatica prabusire a imperiului sub loviturile prusace din 1870 este evitata, cu eleganta, prin evidentierea maririi atinsa de Romania odata cu ridicarea la rangul de regat: coroana de otel si cateva fotografii de Szahtmari, Duschek si Reiser ce prezinta carele alegorice de la serbarile incoronarii din 1881 ilustreaza acest aspect. Iesirea din scena a lui Napoleon III este figurata de o miscatoare schita in ghips, realizare a sculptorului Jean-Baptiste Carpeaux, ce-l prezinta pe suveran pe catafalc.

Un amplu catalog, excelent ilustrat, insoteste aceasta expozitie ce poate fi vizitata pana la 1 februarie 2009 la Bucuresti si apoi, in cursul primaverii viitoare, la Castelul Compiegne. 

Marire si decadere, sublim si abjectie, glorie militara si moarte in uitare, arta si document recompun epoca lui Napoleon III in aceasta expozitie.