Între albumele senzaţionale scoase la Taschen, "The GodfatherFamily Album" este unul absolut impresionant.
Editat de Paul Duncan şi realizat pe baza fotografiilor luiSteve Schapiro, artistul de imagine acreditat pe platou - iniţialîn contul unui reportaj pentru revista Life - pentru fiecare dincele trei filme ale epopeei lui Francis Ford Coppola bazată peromanele lui Mario Puzo, "the object of desire" este mare cât unbloc de desen şi cântăreşte câteva kilograme bune, amintind defaimosul album al lui Helmut Newton scos de aceeaşi editurăspecializată în asemenea proiecte de anvergură. Povestea lui DonVito Corleone (magistral interpretat de Marlon Brando) şi a fiilorsăi este una la fel de captivantă şi pe hârtie. Dar nu este doar unalbum documentar! Senzaţia de poveste nu se pierde deloc, nefiinddoar o simplă transpunere pe un alt suport media. Schapiro s-aimplicat în scenariul de making of, dar prezintă, practic, propriaversiune, care nu este deloc o copie a trilogiei de pe mareleecran. Schapiro relatează - în cuvinte şi în imagini - că demersulsău a fost demarat de fascinaţia pentru Marlon Brando şi pentruturul său de forţă actoricesc. Dar, dincolo de mitul marelui actor,povestea lui Coppola este, în egală măsură, de mare interes. Aflămcă, în cazul primului film, fondurile erau pe sfârşite, motivpentru care s-a renunţat la mai multe zile de filmare, peliculafiind în pericol de a rămâne neterminată. De asemenea, situaţiaregizorului era una destul de şubredă, asistenţii săi ascultând maimult de studiourile Paramount decât de Coppola, pe care, adesea, îlignorau complet! Totuşi, regizorul a reuşit să medieze relaţia custudiourile, terminând şi filmul, chiar dacă, pentru asta, a apelatla destule improvizaţii. Faimoasa pisică din poala lui MarlonBrando, de pildă, a fost găsită într-o magazie, unde vâna şoareci…La turnarea celui de-al doilea film, lucrurile s-au schimbat, dupătriumful primului la Oscar, iar operatorul ajunsese să-şi permităluxul de a aştepta câteva zile până când considera că are luminapotrivită pentru filmarea unei scene de două minute. Pe platouri,Coppola se relaxase şi instituise umorul ca normă de comportamentpentru toată lumea. Astfel, în Sicilia, într-o bună zi, pe set aapărut o persoană care era sosia perfectă a regizorului. In fapt,era chiar mama lui Coppola deghizată, cu barbă falsă, ochelari şihaine identice! Nu întotdeauna lucrurile mergeau aşa, tensiunilenedispărând. Schapiro trebuia să realizeze afişul ultimei părţi dintrilogie, însă Al Pacino a întârziat opt ore de la şedinţa foto (dela 9 dimineaţa la 5 după-amiaza). În consecinţă, lumina se camdusese, iar efectul a fost realizat cu ajutorul unei lămpistroboscopice…
O carte-album care se înscrie perfect în deviza de azi a editurii:"A Rich Book for Poor Times".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
