La începutul anilor 90, un fost coleg stabilit în Marea Britaniemi-a trimis un text care afirma că Internetul este cea mai marerealizare a omului, de la origini până în prezent. "Cum!? Maidurabil ca piramidele, mai frumos ca Mona Lisa şi mai inteligent caTeoria relativităţii!? Răspunsul este: DA! DA! DA!"
Şi cum aş fi putut şti mai multe despre Internet? În 1990 erauconectate, în întreaga lume, doar 300.000 de calculatoare. Astăzisunt peste două miliarde de utilizatori...
"Pe Internet se poate spune orice" este principalul cap deacuzare al celor care au ceva de împărţit cu reţeaua mondială. Prin"orice" înţelegându-se în principal minciuni şi pornografii. Că-npresă nu se pot spune! Sau în cărţi! Pe "cercetătorii britanici",care tocmai au descoperit că picioarele gândacului de Coloradovindecă SIDA, herpesul şi guta, nu Internetul i-a inventat.Calomnia are sute de ani avans faţă de mail, iar pornografia câtevamilenii. Nici măcar acoperirea anonimatului nu e o invenţie online,dacă "O semnăm şi o dăm anonimă!" vă spune ceva.
Nimeni, sper, nu poate contesta calificarea Internetului dreptcel mai puternic mijloc de comunicare inventat vreodată.Consecinţă directă şi indirectă este excepţionala sa funcţie desocializare. Observaţia că este vorba despre o socializarevirtuală e corectă, dar impune cel puţin două amendamente. Unu: şiscrisorile pe hârtie, şi telefonul sunt tot comunicări virtuale,înlocuind - ca şi mailul, chat-ul sau alde Facebook-ul - contactuldirect. Şi din exact acelaşi motiv: imposibilitatea (de moment saupermanentă) de a discuta faţă-n faţă cu interlocutorul. Doi: ideeacă socializarea virtuală o descurajează pe cea reală estecaraghioasă. Cine are relaţii umane pe Internet şi nu prea are înviaţa personală vă asigur că nu le-ar fi avut pe acestea din urmănici dacă nu se inventa World Wide Web. Din contră, enorm de mulţioameni care - din felurite motive, cum ar fi timiditatea sauizolarea - nu ar fi avut în veci vreun prieten, pot câştiga astfelde legături pe Internet.
A doua consecinţă a extraordinarei puteri de comunicare estecalitatea formidabilă de informare. Astăzi, de pe Internetpoţi afla orice despre orice. Iar faptul că, inevitabil, circulă şiinformaţii false sau discutabile - la fel ca în oricare alt mediude comunicare - este compensat de dimensiunile uriaşe ale bazei dedate: nu trebuie decât un pic de discernământ pentru a evita dincele 18 milioane de răspunsuri la căutarea după cuvântul "pisică" -de pildă - pe cele care eventual bat câmpii.
În fine - fără a epuiza dimensiunile - din cea de informaredecurge cea despre care vroiam de fapt să vorbesc aici (şi care e,probabil, cea mai contestată): Internetul este cel mai puternicinstrument al culturii. Nu, nu înlocuieşte lectura cărţilor- deşi aş paria că se citeşte azi mai multă poezie pe net decât învolume tipărite -, şi asta din două motive principale: inerţiacutumelor, dar mai ales simplul fapt că prea puţine cărţi au fosttranspuse electronic. În schimb, din orice alt punct de vedere,impactul său cultural este formidabil şi, în unele cazuri, fărătermen de comparaţie. Nu cred că se poate compara, de exemplu,numărul pământenilor care au văzut Catedrala Sagrada Famila (foto2) la faţa locului, plus în volume de artă, cu cel alutilizatorilor care au văzut-o pe Internet!
Spaţiul cultural virtual nu înlocuieşte şi nu va înlocuivreodată bibliotecile, librăriile, sălile de concert sau cele deexpoziţie, muzeele etc. - ci le completează, le ajută, şi mai alesne ajută pe noi să ajungem la cultură. Nu ştiu dacă s-a făcut deja,dar ar merita făcut un sondaj care să măsoare câţi oameni auajuns la un muzeu după ce l-au descoperit pe Internet! Că laşcoală şi-n familie nu prea le recomandă cineva aşa ceva!
TUDOR CĂLIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit secţia deInformatică a Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti, culucrarea de licenţă "O privire matematică asupra piesei «Romeo şiJulieta»", publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat12 ani în informatică, pe toate sistemele de calcul şi în toatetipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă:cotidian, săptămânal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. A debutateditorial cu volmul de proză scurtă "Viaţa ca troleibuz" (1992,Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia"Viaţa lui Corneliu Coposu" (1996, ediţia a doua 2005), romanele"Reluare cu încetinitorul" (1997) şi "Sfârşitul lumii" (2005),culegerea de proză scurtă "Copiii asfaltului" (2007). În prezentlucrează în TVR, fiind realizatorul programului "De ce-aş citi?",şi este colaborator permanent al Ziarului de Duminică, RevisteiFlacăra, Adevărul şi Radio România Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
