Stabilizarea pieţei de artă
La sfârşitul lunii martie, Sotheby's International, renumita casăde licitaţii, a anunţat un beneficiu de 73,6 milioane de dolaripentru cel de-al patrulea trimestru al lui 2009. Suma, care s-aridicat peste nivelul estimărilor, a antrenat şi altă veste:salariul preşedintelui societăţii, William Ruprecht (foto 1), afost restabilit la cotele de dinainte de criză. Un bun prilej,pentru noi, cei din lumea a treia a pieţei de artă, să aflăm caresunt retribuţiile în domeniu. Potrivit unui document al USSecurities and Exchange Comission (SEC), în luna mai a anului 2009,Ruprecht şi-a redus, voluntar, salariul lunar cu 100.000 de dolari(din cei 600.000 pe care îi primea). El însuşi a calificat aceastădiminuare, timp de şase luni, drept "un simbol al angajamentuluipersonal în interesul schimbărilor realizate de societate". Oschimbare de atitudine managerială care a vizat reduceri salarialepentru toţi angajaţii, de la mic la, iată, mare, o suprimare agaranţiilor acordate vânzătorilor, precum şi o creştere acomisioanelor percepute pentru vânzarea obiectelor licitate.Măsurile amintite şi redresarea relativă a pieţei internaţionale deartă au favorizat bunele rezultate ale Sotehby's din trimestrulpatru al anului trecut şi au îngăduit o revenire la vechilecuantumuri salariale. În anul 2008, Ruprecht primise o remuneraţiede 6,4 milioane de dolari, incluzând primele de asigurare,cotizaţiile de club, maşină la scară şi şofer. În 2007, primise10,3 milioane de dolari şi, desigur, numeroase alte privilegiiadiţionale.
Bucuria de a trăi în uzină
Rămânem la Sotehby's. Pe 8 martie anul curent, casa de licitaţii(prin sucursala din Amsterdam) a realizat o vânzare istorică. Evorba despre colecţia de artă contemporană Peter Stuyvesant, care aatras 500 (!!!) de licitatori din întreaga lume. Ansamblul, estimatiniţial la şase milioane de euro, a înregistrat o sumă finală de13.590.475 de euro (18.597.750 USD/ 12.263.600 lire sterline).Estimările deosebit de atractive (mult sub preţul de piaţă)fuseseră realizate cu ocazia unui mai vechi inventar al colecţiei.Prestigiul acestei "colecţii de întreprindere" inovatoare (căcipoartă amprenta unei dimensiuni sociale), dar şi calitatea şinoutatea operelor pe piaţă au favorizat saltul de preţ. ColecţiaPeter Stuyvesant a fost iniţiată de către Alexander Orlow, directoral Turmac Tobacco Company, colecţionar prestigios şi inventator alconceptului de "artă în uzină". În 1960, el hotărâse să atârnetreisprezece picturi de mari dimensiuni în uzina de ţigareteZevenaar din Olanda, direct deasupra maşinăriilor, în scopul de arupe monotonia mediului de lucru şi de a ameliora condiţiile demuncă ale angajaţilor. Atunci, 13 artişti europeni au fost invitaţisă realizeze diverse picturi având ca temă "Bucuria de a trăi" şiau fost îndemnaţi să folosească pânze de mari dimensiuni şi culorivii. Muncitorii au fost iniţial şocaţi de această iniţiativă depionierat, însă, treptat, au început să îndrăgească artisticitateaspaţiului lor de lucru. În curând, au fost înregistratesemnificative creşteri la nivelul productivităţii muncii. Dintreartiştii ale căror opere au fost vândute la Amsterdam, menţionămcâteva nume de rezonanţă: Victor Vasarely, Niki de Saint-Phalle(foto 2), Jesus Rafael Soto, artiştii olandezi din grupul ZERO sauKarel Appel. Recordul de preţ a fost atins de lucrarea"Dinosaurier", de Martin Kippenberger - 1.072.750 de euro.
Nemaipomenita comoară din valiză
Un asemenea titlu ar putea figura, onorabil, pe un volum semnat deAgatha Christie. Romanciera (căreia, în septembrie, îi vor ficelebraţi 120 de ani de la naştere în cadrul unor ample festivităţilondoneze) nu este însă autoarea acestei aventuri cu comoriascunse, ci eroina ei involuntară. Iată faptele: în 2006, JenniferGrant, adoratoare a romancierei, achiziţionează la o licitaţie(organizată de Christie's) o valiză-cufăr care i-a aparţinut"mămicii" lui Miss Jane Marple, pentru suma ridicolă de 100 de liresterline. Cufărul, purtând iniţialele Clarei Margaret Miller (mamaAgathei), participase la o vânzare de suveniruri, alături denumeroase alte obiecte. Nimeni nu s-a gândit s-o deschidă vreodatădupă moartea Agathei Christie, nici măcar unica sa fiică, RosalindHicks. Sigur, subiectul valizei revenea adesea în conversaţiile defamilie, însă doar ca un vag refren. Nici domnişoara Grant nu s-adovedit mai curioasă decât rudele, aşa că, vreme de patru ani, nu adesferecat ivărul cufărului (cu atât mai mult cu cât acesta fusesevândut fără cheie). A făcut-o însă recent, profitând de levierulunui muncitor care avea de isprăvit o lucrare la ea în casă.Înăuntru, o surpriză capabilă să provoace vertijuri: 30 de monezide aur într-o lădiţă de fier, un inel cu diamante (se presupune căar fi inelul de logodnă al mamei romancierei), o broşă bătută cubriliante... Pe scurt, o comoară estimată la circa 20.000 de liresterline. Luând în considerare valoarea adăugată bijuteriilor denotorietatea romancierei (vezi foto 3), suma de pornire la oposibilă licitaţie ar putea urca până la 100.000 de lire (circa110.000 de euro).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
