Preţul de rezervă (sau preţ de siguranţă) reprezintă suma fixatăde vânzător sub care acesta nu este dispus să vândă obiectul. Îngeneral, acest preţ nu poate fi superior estimării minime dincatalog. Exemplu: la ultima licitaţie Artmark, "Aur pe pânză", (joi17 iunie 2010), tabloul vedetă al vânzării a fost un ulei pe cartonsemnat de Ştefan Luchian şi intitulat "Garoafe". Valoareaestimativă din catalog a fost 150.000-200.000 de euro. În urmaprocesului de licitare, lucrarea a fost vândută cu 140.000 de euro(a doua cea mai mare sumă plătită la noi la o licitaţie publică,după celebrul "Aişé" de Camil Ressu). Cum se poate vedea, preţul deadjudecare a fost inferior valorii minime din catalog. Suma esteînsă, probabil, mai mare sau egală cu preţul de rezervă fixat devânzător în acord cu casa de licitaţii. Spunem "probabil", pentrucă preţul de rezervă nu este dezvăluit licitatorilor. Aceştia suntînsă informaţi de existenţa unui preţ de rezervă şi pot şti dacăacest preţ a fost atins. În ipoteza că preţul de rezervă nu a fostatins, vânzătorul nu este obligat să vândă.
De ce se stabileşte acest preţ de rezervă? Mulţi vânzători auconstatat că un preţ de pornire prea ridicat îi descurajează pecumpărători, în vreme ce un preţ de plecare atractiv, mai scăzut,favorizează vânzarea obiectului la un preţ net inferior sumeiscontate. Definirea preţului de rezervă permite evitarea acestorsituaţii.
Casa de licitaţii Goldart, de pildă, stabileşte în Regulamentulde funcţionare: "Preţurile minime de vânzare sunt stabilite decomun acord între depunător şi Casa de Licitaţie şi sunt înscriseîn prezentul contract (preţ de rezervă). Acesta poate fi modificatcu acordul părţilor."
Cel mai mare site de vânzări de pe Internet, eBay, stabileşte,în cadrul vânzărilor de tip licitaţie (există şi anunţuri cuformatul "Vânzare imediată" sau "Anunţ clasic", care nu conţinopţiunea "preţ de rezervă"), că trebuie plătite nişte taxe pentruopţiunea "preţ de rezervă". Taxele sunt rambursate în cazul în careobiectul este vândut. Tot aşa, site-ul precizează că, după cevânzătorul a primit oferte, el poate scădea preţul de rezervă.Trebuie remarcat faptul că eBay, spre a păstra confidenţialitatea,precum şi siguranţa vânzătorilor şi achizitorilor, limiteazăinformaţiile privind istoricul licitaţiei.
Iată un exemplu de preţ de rezervă, furnizat chiar de site-ulmenţionat. Un vânzător doreşte să obţină cel puţin 100 de europentru un obiect, dar se teme că un preţ de plecare de 100 de euroîi poate descuraja pe cumpărători. Dacă se hotărăşte să fixeze unpreţ de rezervă, el poate defini preţul de pornire la 0,99 euro, 5euro, 10 euro, sau orice altă sumă inferioară preţului de rezervă,în formularul de scoatere la licitaţie. Ulterior, el poate definipreţul de rezervă la 100 de euro. Licitaţia va începe, prin urmare,la un preţ inferior, dar vânzătorul nu va fi obligat să vândăobiectul dacă suma strigată nu atinge preţul de rezervă de 100 deeuro. (vezi captura de ecran, foto 1). Cu toate că obiectul asuscitat o licitare (săgeata B), preţul de rezervă fixat devânzător nu a fost atins (săgeata A). Vânzătorul nu este obligat săvândă.
Nici eBay, întocmai oricărei case de licitaţii, nu va dezvăluipotenţialilor cumpărători care este preţul de rezervă al unuiobiect. Se întâmplă, în schimb, ca aceştia să-l întrebe direct pevânzător. Această practică este autorizată pe eBay (dar comunicareapreţului, evident, nu este obligatorie).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
