Stefan Manasia este un tanar poet clujean discret in manifestari, "cuminte" socialmente, atat de discret si atat de cuminte, incat debutul sau editorial (Amazon si alte poeme, Editura Tritonic, 2003) mi-a scapat. Nu l-am citit si nu l-am comentat in serialul de cronici dedicate debuturilor, din Adevarul literar si artistic; o fac acum, profitand de initiativa Editurii Vinea de a retipari cartea, in colectia intitulata Editia a doua.
Ceea ce atrage imediat atentia in versurile sale este ceremonialul cu care vizionarismul infasoara si desfoliaza realul. Cadrul este cu totul obisnuit, lumea traversata fiind una apropiata pana la familiaritate. Un raulet, Nadasul, "ca o pasta ingalata", Ostroveniul "toxic si sfant", Dambu Rotund si Jupanestii, Manasturul apar, fara prea multe fasoane, din realitatea imediata, topindu-se de obicei in pasta biografica a poeziei.
Amazonul din titlul volumului nu e un element de decor suprarealist ori un ingredient exotic care, adaugat la cele autohtone si regionale, sa dea o sinteza simbolic-geografica. Este "cursul negru al sangelui", "cerneala neagra, stralucitoare si oribila" cu care poetul isi transcrie experientele launtrice, iluminarile. Precum intr-unele dintre versurile de tinerete ale lui Mircea Cartarescu, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate in fantastic, sub o lumina spectrala, "lichida, nelumeasca si inspaimantatoare": "taranul sasaia ca un sarpe. cainele scheuna. manasia traversa/ podul gustand deja mireasma caminului, calauzit asemenea/ pilotilor de luminile de aterizare// caminul ancora in namol ca un portavion stralucind in/ dimineata tulbure, emanand o caldura stranie, ametitoare,/ calauzindu-si noul venit printre siruri de oua de libarci/ fosforescente ca niste neoane, printre costumele portocalii ale/ ceferistilor (...) atent la lumea aceea, manasia se uita intr-o parte, salutand/ cu multa afectiune la randu-i, pana ce lumea,/ rotunda si aurie, umpluta cu sapun, exploda// si se auzi un pleoscait si se auzi un schelalait cand manasia/ si primul ceferist isi unira privirile intr-o limba de sarpe./ limba incremeni// taranul se departa apropiindu-se de cei doi// indarat nadasul galgaia// un brat nevazut il chema pe caine-n adanc. el isi mieuna/ tristetea si, mieunandu-si-o, se rotea. printre gunoaie si/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere si cola sagetau luciul/ ca niste fregate. desenau in torent chipul mortii" (Amazon).
Inecarea unui caine orb de catre stapanul caruia nu-i mai foloseste este scanata lent, clipele fiind dilatate si gesturile descompuse in secvente cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos reprezinta suportul de pe care imaginatia se inalta, intr-o spirala caracteristica. Fiecare fapt, cat de marunt, si orice farama de realitate capata semnificatie, elementele ajungand sa se faca una cu constiinta ce le percepe si integreaza. Poetul clujean se afla la ani-lumina de violenta lexicala a fracturistilor si de atitudinea lor protestatara, detasandu-se de propriul eu si transformandu-se din subiect in obiect al poeziei pe care o scrie. Isi priveste protagonistul din afara, cu deplina luciditate, privilegiind tocmai momentele in care constiinta, stralucitoare, se dispenseaza de corpul-recipient. Proiectarea in Nirvana este posibila, mai ales prin bucla ajutatoare a formatiei titulare, trupa lui Kurt Cobain, care a sucit mintile unei intregi generatii.
Daca anarhismul lui Marius Ianus are culoare sociala, dar continut hiperindividualist, "profetiile" lui Stefan Manasia iau forma, tiparul si lumina extazului pur.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
