Ziarul de Duminică

Proze-liţe (XXIX). Talciocul evreiesc/ de Anamaria Smigelschi

Proze-liţe (XXIX). Talciocul evreiesc/ de Anamaria...

Autor: Anamaria Smigelschi

22.03.2013, 00:02 212

E 29 septembrie, ziua Boierului. Am să-i cumpăr o scoică uriaşă, sidefie şi colţuroasă, cu buze roşii, cărnoase, răsfrânte şi miezul neted, adânc şi sonor.

Cu această imagine precisă în minte mă duc, pentru prima oară, la talciocul evreiesc pe strada Stelea Spătaru nr. 31 A, o strada cotigită din Hristo Botev, cam prin spatele Colţei. O curte mare, pustie şi în fundul ei o clădire înaltă şi îngustă, trei trepte, o uşă. Intru. Un culoar întunecos cu şapte, opt lustre atârnate aiurea în tavan, în stânga o lumină difuză şi nişte glasuri:

- Ba pardon, Schechter a plecat de abia în 64, Sami şi Milu Segal din Botoşani mai întâi! Doi domni vârstnici cu vestoanele pe umeri, aşezaţi pe scaune desperecheate povestesc cu un al treilea, înalt, cărunt şi năsos, tolănit într-un fotoliu de mătase stacojie cu lemn aurit .

- Doamna? se ridică, deferent, năsosul.

- Caut o scoică uriaşă cu buze răsfrânte.

- Regret, nu ţinem. Dar uitaţi-vă împrejur, poate găsiţi altceva să vă placă.

Împrejur un decor suprarealist, tablouri, cutii de carton cu dantele cocoloşite, pe rafturi vrafuri de pături pestriţe şi cearceafuri împăturite, zeci de solniţe din sticlă, duble cu lăcaşul pentru scobitori, aliniate în rând cu zeci de răzătoare de mere în formă de peşte, ceşcuţe de cafea în toate culorile şi mărimile fără farfurioare (o lege absurdă condamnă la pieire farfurioarele înaintea ceşcuţelor) teancuri de farfurii de faianţă, porţelan şi ceramică, adânci şi întinse amestecate, de pe un dulap şapte maşini de tocat se holbează la mine ca şapte pisici aşezate, cu coada în sus, un sertar de lemn plin cu tacâmuri coclite de alpaca, legate câte nouă, câte unsprezece, câte cinci, un evantai de ebonită… De fiecare obiect atârnă o bucăţică de carton cafeniu cu o cifră.

- Ia ti uită, Madam Lupu-Wolf, bonjur, bonjur, ai mai venit şi mata pi la club?

- Ce să spun, aşa un club!

Deschid o noptieră, înăuntru cutii şi cutii suprapuse. O iau pe prima, o cutie octogonală de bomboane Poiana cu capac de plastic, transparent. Înăuntru un tezaur de mărgele desperecheate, un cercel, un antinevralgic…Răscolesc cu vârful degetului, cu grijă şi emoţie, parcă aş face o autopsie.

- Off, doamne, doamne, oftez… Dedesubt o cutie de pantofi Dermata: nasturi, un căpeţel de creion ascuţit până la ultima resursă, un triplu stecker, un centimetru de croitorie strâns răsucit ca un melc. Îmi aleg un compas Richter nou, nouţ, are încă mina de creion tăiată în verif, un toc negru, subţire, cu peniţe topografice la ambele capete, doi nasturi mari, albaştri cu aplicaţii fantezi şi alţii, şase, lunguieţi ca nişte bucăţi de creion.

- Off, doamne, mai oftez şi mă mai clătesc pe mâini la chiuveta din colţ. Găsesc o foarfecă Solingen printre alte 15 foarfeci, are o floare în cruce traforată pe mijloc. Mă uit la cartonaşul legat cu sfoară. 157.

- 157 de lei, întreb surprinsă.

- Nuu, e numărul de inventar. Deschide un ceaslov zdrenţuit, caută, caută.

- 20 lei!

- Dar o scoică mare, colţuroasă, n-aveţi?

- Regret, n-avem, şi continuă conversaţia animată cu convivii care între timp s-au schimbat, sunt alţii dar la fel, bătrâni, prăfuiţi şi vioi.

În camera următoare e o movilă de crătiţi emailate, mari şi mici, roşii cu buline albe, un sac de ciment din hârtie groasă, înalt  plin cu umeraşe de haine. Îmi aleg vreo zece din metal cromat şi unul lătuţ şi elegant din mahon. Altă odaie are rafturi cu multe, multe cărţi. Tresar dar interesul îmi piere curând, mai mult cărţi nemţeşti în gotisch, tratate de drept şi economie, almanahuri 1938, 39, 40… Franţuzeşti puţine, româneşti: Pământ desţelenit, Cazacii din Guban, Versuri de A. Toma... Mai trecuseră mulţi alţii înaintea mea.

Atât rămâne din vieţile unor oameni, bătrâni evrei singuri ce şi-au făcut testament în favoarea Comunităţii, o grămadă heteroclită de mărunţişuri cu un bogat trecut misterios şi anonim.

Domnul năsos şi gentil caută în catastif după număr şi-mi preţuieşte toată marfa, mă roagă să mai revin.

- Păcat că nu am găsit o scoică mare..

- Într-adevăr, aşa un păcat!...

 

Din volumul „Gustul, mirosul şi aminitirea” de Anamaria Smiegelschi, în pregătire la Editura Humanitas

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO