La finalul săptămânii trecute presa internaţională scriaarticole omagiale la despărţirea de Raimon Panikkar (foto 1, 2)care a decedat în ziua de 26 august 2010, la Tavertet (Spania), lavârsta de 91 de ani. Personalitate prea puţin cunoscută în România,vestea a trecut neobservată.
"A propune credinţa omului de astăzi, nu înseamnă a căuta săintroduci aici un pic de tomism, dincolo un pic de iudaism sau nuştiu care alta dintre doctrinele existente, ci înseamnă a atingestratul cel mai profund, existenţial, umil şi mistic al omului",afirma undeva Panikkar, cuvinte care astăzi ar putea fi consideratedrept un rezumat al uriaşei sale opere (peste 50 de titluri).
Raimon Panikkar s-a născut în 3 noiembrie 1918 la Barcelona tatălsău fiind indian (de religie hindusă) iar mama catalană (catolică).Această altoire a contribuit la curiozitatea şi deschiderea sapentru ambele culturi, atât cea occidentală cât şi cea orientală. Afăcut studii şi în India, şi în Europa. A obţinut un doctorat înfilosofie (1946) şi un altul în ştiinţe (1958) la Universitatea dinMadrid iar în 1961 un doctorat în teologie la UniversitateaLaterana din Roma. A fost hirotonit preot catolic încă din 1946 dardeschiderea sa către hinduism şi buddhism a rămas aceeaşi. A predatca visiting professor la Harvard în Statele Unite, dar şi în Indiafăcând "navetă" câte un semestru pe an din 1966 până în 1987 întrecele două ţări. După 1987 s-a retras în Catalonia la reşedinţa sade la Tavertet (Osona) unde a continuat să ţină cursuri şiseminarii, să organizeze întâlniri internaţionale pe teme defilosofie, religie şi a tradiţiilor spirituale din toate spaţiileculturale. A fost preşedinte al Centrului pentru studiiinterculturale şi religioase (California), preşedinte al Centruluipentru studii interculturale (Catalonia), vicepreşedinte alCentrului Teilhardt pentru viitorul omului (Marea Britanie).
Opera sa a fost tradusă în numeroase limbi, în româneşte existânddoar o singură carte deocamdată - "Între Dumnezeu şi Cosmos. Oviziune non-dualistă a realităţii"
traducerea Cornelia Dumitru, Ed. Herald, Bucureşti, 2006. Carteaconstă într-o serie de dialoguri cu Gwendoline Jarczyk pe temeinterreligioase precum: sensul realităţii, orizontul mitului,Biblia, Veda şi Scripturile creştine, tăcerea lui Buddha, moarteaşi învierea, intuiţia cosmoteandrică, religia şi religiile, timpulcircular, experienţa mistică, etica ştiinţei, inter- şiintra-religios, ce este dialogul.
Prelat al dialogului interreligios şi intercultural, RaimonPanikkar a fost considerat una dintre marile figuri mistice alesecolului XX, chiar dacă pregătirea şi discursul său au fost înprimul rând academice.
Întrucât catolicismul permite, în chiar sânul său, nuanţe deosebitde interesante, R. Panikkar nu încetează să caute o spiritualitatea dialogului. Iată de ce afirmaţia sa nu este deloc şocantă pentruo astfel de viziune: "afirm că Dumnezeul creator trebuie să fieinterpretat, nu aşa cum apare el la începutul Genezei, ci aşa cumîl prezintă sfântul Ioan când spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că«toate lucrurile au fost făcute prin el» (Ioan 1, 3), este limpedepentru mine că Logosul s-a întrupat de la început, deşi în istorienu a apărut decât la împlinirea timpurilor. După tradiţie,realitatea în întregime - cosmosul - este o cristofanie, şi nu doaro teofanie a unui Dumnezeu aşa cum ni-l imaginăm într-o perspectivămai mult sau mai puţin gnostică" (vezi "Între Dumnezeu şi Cosmos",p.113-114).
În termeni patristici, prin modul în care se aşază faţă derealitate şi faţă de semeni, Panikkar are o vădită inteligenţăduhovnicească: "Atunci când le vorbesc aşa-zişilor necredincioşisau atei, le spun de la bun început: «Nu vă lăsaţi atraşi încapcana unei false dialectici, care face aşa încât să vă numeascănecredincioşi fiindcă nu credeţi în A, dar credeţi în B - credeţiîn om, credeţi în realitate, credeţi în faptul că vă vorbesc,credeţi într-un viitor, credeţi în femeie, în frumuseţe, înştiinţă, în absurd sau credeţi că orice credinţă (croyance) careeste formulată este falsă din principiu; toate acestea constituiecredinţele voastre, la fel de respectabile pe cât sunt celelaltecredinţe». Să terminăm o dată pentru totdeauna cu ceea ce eu aşnumi o distincţie de putere, o diviziune abuzivă între credincioşişi necredincioşi. De ce aceia care nu cred în A, dar cred în B, artrebui desemnaţi ca non-credincioşi? «Desigur, nu credeţi înDumnezeu, putem discuta despre acest lucru, el nu împiedică săfiţi, şi voi, credincioşi; refuzaţi, aşadar, această calificare cucare sunteţi înzorzonaţi şi care nu este decât efectul uneiputeri»" (p.189)…
Pentru marii mistici limitele dintre căile spirituale sunt adeseadizolvate, iată comparaţia pe care o face Panikkar între buddhismşi Meister Eckhart (care afirmase că "Cel care îl caută pe Dumnezeunu îl găseşte"): "Cel care îl caută pe Dumnezeu îl vrea înserviciul său, pentru fericirea, pentru mulţumirea sa, pentruatâtea alte lucruri. În aceasta se înrădăcinează critica lui Buddhaîn privinţa oricărei dorinţe; o critică ce adesea a fost răuînţeleasă şi de aceea eu stabilesc o distincţie între dorinţă şiaspiraţie. Dorinţa duce spre un lucru precis, are un obiect - depildă o mâncare, o băutură, o fericire, o pace, pe scurt, un lucrucare nu este al meu şi la care râvnesc. Este o atitudine firească,dar care, transpusă în planul spiritului, ar duce la pierzanie.Fiindcă ceea ce doresc purcede întotdeauna dintr-o obiectivare avoinţei mele: vreau cutare şi cutare. O aspiraţie, dimpotrivă,semnifică dinamismul fiinţei mele, un răspuns la inspiraţiaspiritului care lucrează dinăuntru. Cel de-al treilea patriarh zen,în veacul al VII-lea, spunea: «Nu căuta adevărul; fii doar fărăidei preconcepute»" (p. 69).
Puţină lume ştie despre legătura cu românii pe care a avut-o RaimonPanikkar, fiind un bun prieten al Pr. Andrei Scrima. Una dintredovezi poate fi găsită în cartea intitulată "Andrei Scrima. Ogâdire fără ţărmuri", ediţie îngrijită de Anca Manolescu (Ed.Humanitas, 2005). Cartea respectivă care a apărut ca urmare acolocviului dedicat lui Andrei Scrima din 2004, cuprinde lucrărisemnate de o serie de personalităţi din străinătate şi din ţarăcare l-au cunoscut şi au avut relaţii apropiate cu cel omagiat.Printre aceştia, chiar dacă nu a reuşit să ajungă personal înRomânia, găsim o emoţionantă mărturie semnată de Raimon Panikkar încare se vorbeşte despre prietenia sa cu Prof. A. Scrima, începutăîn India şi continuată ulterior. Cei doi erau bursieri aiguvernului Indiei şi studiau împreună la universitatea din Benares,în special cursurile lui Murti: "Aveam pe atunci un apartament dedouă camere în Lanka, nu departe de Benares Hindu University. Oîncăpere slujea drept capelă, mică şi simplă, unde, în fiecareduminică, oficiam liturghia catolică pentru un grup restrâns destudenţi catolici. Andrei obişnuia să vină când şi când acolo şi,mai târziu, într-o scrisoare, mi-a amintit de atmosferacontemplativă a locului. Ţin minte că odată a fost chemat laambasada română, la Delhi. S-a temut atunci de ce putea fi mai rău.Fiindu-i cel mai bun prieten, mi-a încredinţat documentelepersonale, cu instrucţiuni foarte precise pentru cazul în careambasada l-ar fi trimis înapoi în România comunistă - ceea ce dinfericire nu s-a întâmplat." (vezi "O gândire fără ţărmuri", p. 8).De altfel traseul celor doi fraţi întru Hristos - unul preotcatolic, altul călugăr ortodox -, a fost întrucâtva paralel: aufost profesori universitari într-ale istoriei religiilor şispiritualităţii, au căutat totdeuna dialogul inter-religios, aufost atraşi existenţial de mistica cea mai autentică a spaţiillorcare le-au fost rezervate prin destin.
Raimon Panikkar a pledat continuu pentru conştietizareaprofunzimilor realităţii: "Viaţa veşnică nu vine după timp. Viaţaveşnică nu are durată, nu este temporală şi nu ţine de economiatimpului. Această viaţă infinită nu vine după viaţa finită: ea estedimensiunea de profunzine chiar a acestei vieţi. Este motivulpentru care, dacă nu îmi trăiesc «acum» învierea, nu o voi trăiniciodată. Este posibil să avem acolo o altă viaţă, este o problemăcosmologică; dar viaţa veşnică nu este continuarea vieţiitemporale. O frază a lui Simion Noul Teolog spune acest lucru pescurt: cei care nu trăiesc viaţa veşnică aici şi acum trebuie săfie convinşi că nu o vor trăi niciodată"…
Iată de ce afirm, acum, la plecarea sa din această lume, că RaimonPanikkar este mai prezent ca oricând.
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina)are o licenţă în filosofie (Universitatea Bucureşti) şi un masterîn antropologia spaţiului sacru (Universitatea de Arhitectură ''IonMincu''). Este doctorand al Universităţii Bucureşti, Facultatea deLitere, cu o temă interdisciplinară în care continuă studiile deantropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale şiprofesor de istorie a religiilor în învăţământul preuniversitar. Asusţinut o bogată activitate în presă: studii, articole, eseuri,recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - în jurnale,reviste culturale şi cu profil spiritual -, producător şirealizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principaleleteleviziuni centrale. În ultimii ani a fost editorialist şi editorcoordonator (departamentul cultură-religie) la ziarul ''Adevărul''şi redactor-şef al revistei ''Adevărul literar şi artistic'';ulterior a fost senior editor la agenţia de presă ''NewsIn'',coordonând departamentele de cultură-religie şi media-publicitate.Actualmente semnează o rubrică săptămânală în suplimentul''Aldine'' al ziarului ''România liberă'' şi predă istoriareligiilor la Universitatea Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
