Rapsodul era un omuleţ. Mic de statură. Cu ochii lucioşi.Povestitor. Îi plăcea tescovina. Cârciuma din Desiştea era plină defum. În fiecare seară. Desiştenii ieşeau la bere. Rapsodul ieşea latescovină.
La intrare în cârciumă în rotăria Desiştei: devenise muzeu.Fumul ajungea şi acolo. Pe lăiţile alea acoperite cu covoraşe autrăit şi au povestit înţelepţii Desiştei. Nişte bătrânei răutăcioşicu lumea. Şi tăcuţi de câte ori îi întrebai câte ceva. De parcăşi-au dorit să ţină secretele vieţii doar acolo. Doar pentru ei.Rotarul le era şi frizer şi bărbier. Rotaru făcea roţi de căruţeori de car. Şi sicrie.
Rapsodul privea în gol. Ca pierdut. Înţelepţii ăia vorbeaufrumos doar între ei. Când unul zicea câte ceva, ceilalţi îlascultau şi dădeau aprobator din capete.
"E scris pe undeva că dacă doi vorbesc nu înţelege nici altreilea. Dacă unul vorbeşte celălalt să asculte, că apoi atuncitoţi înţeleg despre ce e vorba", zice Rapsodul.
Rapsodul avea un adevărat arsenal de instrumente muzicale. La elacasă. Le agăţase pe peretele din camera cu sobă de teracotă.Prinse în cuie. Parcă era o expoziţie. Multe făcute de mana lui.Rapsodul cânta la toate instrumentele care aveau tonalitatebună.
Spunea că: "instrumentul dacă îi reuşit trebuie folositindiferent dacă-i făcut de mâna ta sau de altă mână şi că dacăcumva îi fals n-ai cum să cânţi la el decât fals". Instrumentelealea erau ţevi de lemn găurite. Lemnul de soc era cel mai bun. Unuldin Babadag avea un instrument cu treizeci şi două de găuri în el.Rapsodul cânta la ţevi cu opt găuri. Până la treizeci şi două maiavea multe de învăţat. Găurile alea reglau aerul. Şi muştiucul eraimportant. Puteai să sufli în el în mai multe feluri. Cum suflai tuaşa se făcea şi sunetul pentru cei care te ascultau.
"Fluierul din lemn de prun are tonalitatea aşa mai dulce şi maifrumoasa", zice Rapsodul în faţa paharului cu tescovină.
În cârciuma din Desiştea nu-l asculta nimeni. Desiştenii beaubere. L-ar trimite pe rapsod direct în Rotărie să vorbeascăsingur. Să facă pe înţeleptul. Ăia bătrânii nu mai sunt demult.Doar poveştile despre ei au rămas. Nici rotarul nu mai e. Toţi seodihnesc în cimitirul din Deal. Rotăria e neatinsă. Exact ca pevremea poveştilor spuse de înţelepţi.
"Se zice că un om bătrân poate să-l înveţe multe pe unul tânăr.Da nu-i mare bai dacă nu-l învaţă. Acum io am aflat un lucrufoarte, foarte important şi de tot prost - pe ăştia tineri îiînvaţă televizorul mai multe decât toţi înţelepţii ăia cu Rotarulla un loc. Io când am fost cocon stăteam cu gura căscată la ăiabătrâni şi-i ascultam cum povestesc şi învăţam - de la unul carepovestea - câte o poveste. De la altul - altă poveste. Le ascultamde două ori şi… gata - erau ale mele. Din cărţi nu am învăţatnimic. Acolo citeşti şi-ti fuge mintea şi-n stânga şi-n dreapta. Dela oamenii ăia din Desiştea care erau cu păr cărunt puteai săînveţi cât din toate cărţile la un loc. Stătea mintea parcă agăţatăde cuvintele lor. Aşa cum stau instrumentele de muzică la mine peperete. Apoi la şcoală nici nu puteam să învăţ, că mă băteaînvăţătorul de mă rupea. Pe toţi ne bătea. Asta era prin anul 1940.Era şi război şi era plin de unguri în Desiştea. Ne puneau ăia săînvăţăm şi ungureşte. Adică mă vedea ungurul ăla cu mustaţă căînvăţ mai bine ca fecioru-so şi mă bătea de ciudă şi mai tare.Adică mai târziu, când am mai crescut, am priceput că ăla voiasă-mi zăpăcească mintea ca să fie mai bună odrasla lui şi nu uncocon de ţăran din sat. Făceam degetele puică şi-mi dădea culiniarul de să umflau vârfurile. Da nu m-am lăsat. Tot primul amfost la învăţătură ca să-l văd pe ungurul ăla cum turbează deciudă", zice Rapsodul.
În Desiştea nimeni nu stătea la masa Rapsodului. In cârciumă.Din pricina nevestelor lui. A avut şase. Dar numai trei legitime.Toate au fost lăsate de bărbaţii lor. Pe toate le-a luat Rapsodulla el. Acasă. Erau sărace şi amărâte. Rapsodul nu le-a părăsit.Le-a luat şi nu le-a părăsit. Ele au stat ce au stat şi l-aupărăsit pe Rapsod. Femeile alea s-au dus la alţii. Da vinovatpentru desişteni a rămas Rapsodul. "Când o muiere nu mai vrea săducă călare, şi dacă nu mai vrea să ducă călare n-ai ce-i facenumai să-i dai cu bota în cap să moară şi eu n-am dat la nimeni încap niciodată", zice Rapsodul.
Muierile Rapsodului au trăit apoi cu golanii şi cu ţiganii de laoraş. "De-o fost tânăr ori bătrân a fost cu grebla la fân. De-ofost român ori ţigan - ea o fost ca calu-n ham. Una s-a dus înSpania şi a veni de acolo când oi merge după ea cu sania şi-oiaduce-o", mai zice Rapsodul şi cere încă o tescovină.
Aşa i s-au crescut cei doi copii. Fata parcă avea semnele lui depe piele. Băiatul parcă era rupt din ţigănimea de peste apă. Darodreslele trebuiau crescute şi Rapsodul cel cu şase femei îşispusese: "Bade, eşti bun de plată" - şi atâta o fost tot.
Rapsodul din Desiştea iubea toţi copiii. Că erau ai lui. Că nuerau ai lui. Le spunea poveşti - "rapsodule, mai spune-ne o povestedespre cum dispare dragostea", ziceau copiii când îl întâlneau pemalul râului. Şi rapsodul le spunea. "Dragostea dispare foarte uşorşi apare-alta în schimb. Când te-ai încurcat cu alta - când odispărut şi dragostea. Eu aşa am păţit până acum de şase ori".
In Desiştea erau găzdoi şi sărăntoci. In locul unde-i brutărialocuiau găzdoi. Ăia aveau odrasle duse pe la şcoli prin Blaj oriDebrecen ori chiar prin Budapesta. Aşa apăruseră preoţii,profesorii, medicii ori avocaţii Desiştei.
Rapsodul avea părinţi sărăntoci. Când apăruseră comuniştii laputere, Rapsodul se apucase de învăţătură la cursurile alea serale.Printre comuniştii adevăraţi au intrat şi comuniştii feştiţi. Aşacum se băga lupul printre oi. Şi gata a fost cu comunismul înDesiştea. Rapsodul a plecat în Deda să se angajeze la pădure. Aveadouăzeci şi unu de ani. A ajuns la Bistriţa, Răstolniţa, Sovata,Covasna şi Reghin. Cu munca. S-a dus în armată la zidit blocuritocmai în Galaţi. Era portul cu vapoare din Galaţi şi lângă portulăla era blocul zidit de Rapsod. De atunci i se trage Rapsoduluipensia pe care i-o dă armata. Când o primeşte de la poştaş,Rapsodul simte nevoia să-l "pupe dulce" pe ministrul ăla de laarmată care i-a facut rost de bani de bătrâneţe.
***
Rapsodul din Desiştea cântă la şapte instrumente. Invăţase de launu Damian. Rapsodul avea atunci şaisprezece ani. Damian - treisecişi şase. Ala umbla la o femeie din Desiştea. Când avea vreme îlînvăţa pe Rapsod cântatul la fluier. Tot atunci Rapsodul învăţaserostul călătoriilor în viaţa omului. Se apucase să scrie într-uncaiet impresiile lui de călătorie. Mergea la concerte cuvagoane-dormitor. Scria tot.
Rapsodul avea un fecior care înebunise. După un accident demaşină. Rapsodul nu avea ce-i face. Feciorului. Il internase laspitalul din Sighet. Şi gata, atunci se supărase Rapsodul pe atreia femeie a lui. Că aia plecase. Dacă ar fi stat cu feciorulăla, n-ar fi ajuns în halul în care era. Da muierea aia s-a totplimbat. Şi amărâtul ăla mic a rămas fără grija mamei lângă el.
Când e soare afară sau când e zăpadă mare Rapsodul poartăochelari de soare. E ca un soi de protecţie a ochilor şi a trupuluiîn faţa lumii.
Rapsodul îşi iubeşte instrumentele muzicale aşa cum şi-a iubitnevestele. "Când cânt îmi stă gândul la cântare dacă mă gândesc laaltceva îi gata cu cântarea. Când îs cu o femeie în contact sexualîi musai să-mi stea gândul acolo că n-am ce face. Atunci las toateşi încep cu prinsul şi cu sărutatul… la cântări mai poţi păcăli, dala femeie nu merge", zice Rapsodul rămas singur în cârciumaDesiştei. E fum de nu se văd mesele. Nu se zăreşte nici uşa care dăîn rotărie.
"Niciodată n-oi mai fi tânăr", zice Rapsodul şi cade pe gânduri."Asta-i ceva categoric", mai completează Rapsodul pregătit să plecedin cârciuma Desiştei în întunericul de afară.
***
"Dragostea nu moare niciodată", zice Rapsodul păşind pe uliţaDesiştei. Se aud doar câini care latră la lună. Rapsodul cântăsingur. De fapt îşi sopteşte o poveste de viaţă şi dispare înîntunericul Desiştei: "Of mamică ce ai lucrat/ Pentru-un câine debărbat/ Tu pe noi ne-ai prigănit/ Pentru-un câine de iubit/ Petata l-ai otrăvit/ Insă tata n-o murit/ Tu puteai să stai acasă/ Săfi găzdoaie aleasă/ Pe noi să ne fi crescut/ Cu tăticu-alăturea/ Şisă laşi golănia/ Tu ţi-ai cătat dragostea/ Tata-o cătat cultura/ Tuţi-ai cătat iubitul/ Tata o cătat cântatu/ Acuma că eşti în Spania/Să vii când oi veni după tine cu sania".
***
In Rotăria din Desiştea înţelepţii s-au adunat să-şi spunăvechile poveşti de viaţă. E întuneric. Rapsodul a adormit în cameracu instrumentele. Se aud câinii Desiştei obişnuiţi să latre pelanţ.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
