Prezenţă activă in lumeadiplomatică de la Paris, regina Maria primeşte invitaţia de aefectua o vizită in Americă incă din 1919. Culisele Tratatului dePace de după primul război mondial o aşază pe regină intr-o intensăactivitate, bazată atât pe influenţele pe care le avea prin caseleregale ale Europei, cât şi prin farmecul personal. După ce pecâmpurile de luptă se lasă liniştea, incepe să se audă foşnetulrochiilor elegante prin saloanele diplomatice. Cam ăsta ar fimersul istoriei! Un mers pe care noi, românii, am ştiut destul depuţin să-l folosim. Iar momentele in care l-am folosit nu suntcunoscute.
In diplomaţie se desfăşoară unarsenal mult mai bogat decât pe front. Cunoaşterea in amănunt afaptelor, argumentul inscrisurilor, interpretarea subtilă,pledoaria emoţională şi emoţionantă, sistemul de relaţii,exploatarea viciilor adversarului şi punerea in valoare acalităţilor negociatorilor tăi, capcanele lingvistice intinseadversarilor sau pe care trebuie să le sesizezi tu spre a nu fi maitârziu victima lor, folosirea timpului ca pe un aliat extrem deputernic - grăbirea sau lentoarea luării deciziilor, impunerea şiamânarea termenelor-limită - sunt numai o parte a mijloacelorfolosite fie spre a statua victoria din război, fie spre a reparaceva din pierderea luptei, fie spre a castiga cât mai mult de peurma izbânzii obţinute prin multele sacrificii umane şi materiale.România nu a obţinut uşor unirea cea mare. Ba, dimpotrivă, au fostmomente in timpul Conferinţei de Pace de la Paris in care era pepunctul de a nu obţine mai nimic. Istoricii - şi mai ales adepţiiideii de monarhie - ar trebui să lumineze mult mai puternic acestal doilea front ce s-a deschis odată cu incetarea luptelor, frontpe care regina - ca exponent al Casei Regale - a avut un rolimportant. Cunoaşte şi este cunoscută de foarte multă lumeinfluentă, iar pe deasupra e o femeie frumoasă, in deplinămaturitate, şi un etalon de bun-gust in vestimentaţie. Esteenergică, are şarm şi mister, spune poveşti tumultuoase carefascinează, chiar dacă sunt şi multe bârfe (unele intemeiate!)ţesute in jurul său. Faptul că aici i se face prima oară invitaţiade a vizita America este incă un argument al magnetismului pe careil exercită. Ea devine astfel cel mai bun ambasador al României, alintereselor sale, dar şi al aprecierii şi atragerii unui potop desimpatii către o ţară ce trebuia să işi obţină un loc de frunteprintre ţările Europei şi ale lumii.
Din diverse pricini, călătoriapeste Ocean s-a amânat vreme de şapte ani. Dar anii aceştia sunt lafel de fertili, la fel de importanţi ca şi călătoria propriu-zisă.Tomul lui Adrian-Silvan Ionescu, apărut la Editura Noi Media Print,ne pune la dispoziţie un material documentar excepţional. Estefascinant să citeşti cum se pregăteşte şi se negociază un astfel deeveniment, de la suită, vizite, comitete de organizare a vizitei,momentul cel mai favorabil al turneului american şi până laexclusivităţi de presă sau garderoba reginei. Sunt şapte ani incare România este in centrul atenţiei presei şi publicului americanşi/sau mai ales prin această vizită. Sunt detalii absolutdelicioase, de la intârzierea finalizării garderobei executate laParis, până la negocierea drepturilor de autor cuvenite Regineipentru materialele din presă. Alături de jurnalul care probează unsimţ deosebit al observaţiei şi o eleganţă desăvârşită aredactării, avem un «dosar de presă» ce cuprinde ecourile,entuziasmul, succesul, dar şi criticile acide. Iată o insemnare dinJurnalul reginei Maria din momentul despărţirii de pământulamerican: «Copiii şi cu mine eram ingrozitor de trişti că plecăm,teribil de tulburaţi să spunem adio acelui nare, grandios, inimospopor, atât de plin de contraste, dar care ulterior face ca totulsă pară mic. Este o aşa risipă in totul şi, mai ales, inospitalitatea americană incât, după ea, totul va părea mic, aproapemeschin. Da, am iubit America şi am fost fericiţi in ea. Fiecare zia fost o aventură şi chiar dacă a existat o anumită incordare in afi atât de păzită, inconjurată, supravegheată, atât de atenttratată şi controlată, rămâne acel mare sentiment de a fi fostapreciată, preţioasă şi dragă pentru milioane de inimi. A fost, defapt, o straşnică aventură pentru noi şi ii multumesc lui Dumnezeucă ne-a fost hărăzit acest timp, acest timp minunat in mijloculunui popor pe care simţeam că-l puteam iubi. Care era bucuros să neaibă cu ei şi ne-a arătat cât de satisfăcut era, cât de extrem debucuros era. (…) Iţi mulţumesc, grandioasă Americă, pentrudragostea ce mi-ai arătat-o, pentru zelul cu care m-ai primit şim-ai aşezat in inimile tale de la un capăt la altul alţării".
CONSTANTINSTAN(n. 28 iulie1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) aUniversitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentruromanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" SatuMare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalismcultural.
Este prezent de la primul numar,saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul deDuminica".
Este presedintele sectiei Proza aAsociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
