Editura Nemira publica in colectia Nautilus volumul Cainii de diamant. Zile pe Turcoaz, de Alastair Reynolds (traducere de Adriana Mosoiu). Volumul contine doua nuvele publicate de autorul britanic in 2001 si 2002, care se adauga romanelor Revelation Space (2000) si Chasm City (2001) din seria Revelation Space. Pana in prezent, seriei i s-au mai adaugat romanele Redemption Ark (2002), Absolution Gap (2003) si The Prefect (2007) si un alt volum de povestiri, Galactic North (2006).
In Cainii de diamant, Roland Childe organizeaza o expeditie pe planeta Golgota pentru a studia un turn, amestec de organic si mecanic-cibernetic. Nuvela debuteaza ca in Cei sapte magnifici, cu formarea echipei: Richard Swift (naratorul) - prieten din copilarie al lui Childe si adversar in diferite jocuri, Celestine - fosta sotie a lui Swift, pe care acesta si-o stersese din memorie, Hirz - mercenara, specialista in recuperarea de informatii, Forqueray - ultranaut, capitan al navei (vanator de lumina) care ii va duce pe Golgota, doctorul Trintignant - un obsedat de arta/stiinta chirurgiei, cel care va avea grija sa-i umple (cu timpul) de implanturi, sa le schimbe membrele pierdute cu altele protetice.
Cucerirea turnului inseamna cate o problema (de matematica) pentru fiecare camera, doar rezolvarea acesteia deschizandu-le usa spre urmatoarea. Cand raspunsul nu este cel corect, turnul ii pedepseste, si o face cu o deosebita cruzime.
Este important finalul, dar mai important este drumul pana acolo, personajele, relatiile dintre ele, motivarea prezentei lor in echipa: banii, ambitia, ticneala etc. Interesanta este si combinatia space opera cu post-cyberpunk, iar Reynolds chiar are imaginatie, e bun in ceea ce face.
Zile pe Turcoaz, cea de-a doua nuvela, parca nu este din aceeasi familie cu Cainii de diamant. Lumea e alta, o lume in care orasele plutesc in aer, iar extraterestrii traiesc in ocean, aici este vorba despre biologie, bioinginerie, mai nimic despre lumea cibernetica din prima nuvela. Doar ultranautii sau referirile la demarhie si conjoineri (unitaristi?) ne fac sa acceptam ca nuvelele fac parte din aceeasi serie.
Ce se intampla? Este vorba despre putere si despre convietuirea cu alte fiinte. Despre cum o miscare revolutionara ajunge sa devina secta religioasa. Despre rivalitatea dintre doua surori care vor, fiecare, sa ocupe acelasi post, dar si despre sentimentul profund dintre ele, care subzista si dupa ce una dintre ele nu mai e. Sau se transforma in altceva. Despre spioni care, din baieti rai se arata a fi, de fapt, in tabara baietilor buni. Povestea este poveste, are un inceput, are substanta, are un final. Ca si la prima nuvela, important este ce face Reynolds cu materia povestii. Cum isi conduce personajele, cum face ca totul sa fie coerent, povestea si lumea inventata.
Cred ca asta te si frapeaza in primul rand la Reynolds: lumea in care isi arunca personajele. O lume cum rar gasesti, fie si in cartile SF. Si totusi: de ce incepe traducerea lui Reynolds cu aceste doua nuvele si nu cu primul roman din serie, Revelation Space?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
