REVISTE/ 20 ans apres

O publicatie trimestriala, nu indeajuns cunoscuta publiculuide la noi (allons, suntem francofoni, ce Dumnezeu!), este "Regard".Acest magazin in limba franceza, publicat de Fundatia Francofonia,doreste, potrivit editorilor, "sa informeze comunitatea francofona,dar si alte numeroase persoane din strainatate care doresc sa sestabileasca sau sa munceasca in Romania, dand seama despreactualitatea sociala, economica si culturala a tarii". Distribuitprin MMP - Hachette Roumanie si aflat in vanzare in cadrulmagazinelor de presa Inmedio sau Relay, "Regard" poate fiachizitionat si prin abonamente in tara sau in strainatate.

Bransata, alerta si cat se poate de atenta la realitatea si laproblemele momentului, publicatia si-a dedicat ultimul numar (43,15 decembrie 2009 - 15 martie 2010) anului romanesc de granita1989, revolutiei romane si, desigur, (r)evolutiilor pe caresocietatea noastra le-a inregistrat in cele doua decade delibertate postcomunista. Editorialul semnat de redactorul sefLaurent Couderc, scris cu un lirism inteligent temperat, stie sapuna insa, jurnalistic, punctul pe i, desenand, intr-o singuracoloana, profilul unei tari cu picioarele in trecut si privireaindreptata spre viitor. Articolul, intitulat "Deux Mondes" sedeschide cu o evocare a unui banal moment cotidian trait de autorin decembrie 1989, cand o tanara functionara de posta il ajuta sagaseasca o recomandata, potrivit unui ritual smuls din timpurirevolute: cautarea primitiva a numarului de pe "recipisa" cudegetul, muierea primitiva a aceluiasi deget in cutiuta cu unburete umectat etc. Apoi, aceeasi zi de decembrie, intr-unrestaurant bucurestean sic, cu meniu international, in care sevorbesc cateva limbi europene, cu o atmosfera ce te face sa crezica esti la Amsterdam sau poate la Barcelona. Intre cele doua scene- nicio legatura. Ele sunt despartite, abrupt, de o perioada dedouazeci de ani. Concluzia lui Couderc: "Doua epoci radicaldiferite convietuiesc astfel si acum. Fara sa se priveasca. Nuexista legatura intre ele, nu a existat niciodata. (...) Decembrie1989 a provocat o ruptura in timp. Asa ca poate parea usor nesabuitsa vorbim despre un exercitiu de memorie pentru ca aceia din<<prima lume>> sa traiasca mai bine prezentul. Pentruca prezentul lor ramane trecutul. Ei, batranii care mormaie suntaratati cu degetul atunci cand se marturisec nostalgici aiperioadei comuniste. Ei nu sunt insa nostalgici. Sunt doardepasiti."

Materialul de deschidere al numarului este constituit de unamplu interviu cu actorul Victor Rebengiuc (numit de intervievator"un Michel Piccoli al Romaniei"), ales de "Regard" sa se confesezepentru ca "este o personalitate cunoscuta, pentru ca a traitevenimentele din decembrie 89 din interior, fara sa fi fost preaimplicat, fara sa fi fost controversat, pentru ca este apreciat sirespectat de toti romanii, fara rezerve". Urmeaza niste marturisirimiscatoare si muscatoare, din care am ales sa citam un pasaj plinde rezonanta. "Pe atunci, speram ca Romania sa devina o altaFranta. Si atunci cand l-am auzit pe ideologul Brucan spunand calucrurile se vor schimba poate de-abia peste douazeci de ani, mi-avenit sa-l strang de gat (rasete...). Avea insa dreptate. Eu siprietenii mei ne-am dat repede seama ca vechii comunisti nu vorparasi arena, ca sunt pe cale sa se organizeze, si ca nu mai eraloc pentru un alt punct de vedere. Mai ales dupa cincizeci de anide propaganda negativa la adresa partidelor istorice si regelui. Asfi vrut ca regele sa vina deindata. Imi inchipuiam ca e cel maipotrivit. In loc de asta, Iliescu si Frontul Salvarii Nationale auparticipat la primele alegeri, desi, initial, spusesera ca nu o vorface. Din acea clipa totul s-a sfarsit..."

Dupa filmul lui decembrie 1989 - un articol bine documentat siexcelent ilustrat, sub semnatura lui Marion Guyonvach si JonasMercier -, Alex Mihai Stoenescu realizeaza un tablou sintetic alcontextului istoric al evenimentelor, completat de opiniile luiPetre Roman si de versiunea lui Ion Iliescu si, nu in ultimul rand,de gandurile lui Dan Voinea despre celebrul proces al Ceausestilor.Paranteza rememorarilor se inchide cu un interviu alert, realizatcu un Norman Manea lucid si neindurator.