Nu am sa mai cumpar reviste pentru femei. Toate sunt la fel. La fel de prost facute si scrise. Pentru ca sunt niste manipulari consumiste stangace, construite pe formule prefabricate menite sa convinga cat mai multe credule ca exista intr-adevar creme care te ajuta sa nu imbatranesti sau retete de viata miraculoase. Am lucrat "in system" si stiu prea bine "bucataria".
O femeie-manager de top, chiar desteapta si frumoasa, bine imbracata, dar extrem de la locul ei si serioasa, mi-a spus o data: "N-am nevoie sa ma invete revistele cum sa fac sex oral, ca stiu eu foarte bine, nici care e moda sau ce-mi sta bine si nici cum sa reusesc in cariera, ca oricum sfaturile lor sunt inaplicabile".
Mi-am adus aminte de "ideile" pe care le dadea o revista autohtona despre cum sa te faci "indispensabila sefului si sa obtii o promovare" - sfaturi pe care, daca le-ar fi urmat vreo angajata, ori ar fi fost data afara pentru hartuire sexuala, ori ar fi devenit amanta sefului in mod public.
"Adevarul este ca eu", a continuat interlocutoarea mea, "si multe prietene de-ale mele nu avem vreo revista care sa ne reprezinte si pe care sa o CITIM! Iar cele straine, desi sunt frumoase, nu sunt despre noi!".
Avea dreptate. Revistele "glossy" (de lifestyle feminin si moda) sunt niste produse 100% kitsch. Un kitsch de lux, frivol, superficial, fudul, plin de "fitze" si cu obraz subtire, usor de confundat cu bunul-gust, datorita ambalarii si snobismului.
Ele nu satisfac, de fapt - din cauza nivelului calitativ al continutului editorial - vreo necesitate autentica de comunicare sau de educare a publicului, ci doar ambitiile patronilor de presa si asigurarea unui spatiu de reclama pentru companiilor de cosmetice. Si cum sa nu fie misto ca tu, tanar jurnalist, fara experienta de viata, sa inveti pe altcineva ce si cum sa faca cu viata sa daca vrea sa parvina?
Nu exista nici o revista de gen pe piata care sa fi fost facuta cu pasiune pentru publishing-ul autentic, cu sinceritatea de a comunica in mod real cu femeile, de a le cunoaste (chiar si pe categorii de target), de a spune lucrurilor pe nume si, in final, de a le ajuta sa-si dezvolte orizontul cunoasterii, imbunatatindu-si astfel viata. N-am spioni in redactiile revistelor, dar mi-ajunge sa le citesc. Si, apoi, fiind un "insider", sa le decodific manipularile si "cusaturile false".
Publicul le consuma pentru ca, dupa 1989, sunt singurele formule ("consumer magazines") instalate pe piata, fara alternativele de tip "concept magazines" existente in publishing-ul occidental. Nu este rau ca exista aceste reviste, e foarte rau ca exista NUMAI aceste reviste!
Nu e o problema specifica doar publishing-ului autohton. Catherine Redfern, editorul site-ului "thefword.org.uk'", a scris un excelent articol intitulat "Cum sa faci o revista glossy in 5 minute", rezumand cu umor reteta superficialitatii rutiniere a sumarelor si a publisher-ilor de oriunde.
In toata lumea, "consumer magazines" (cu cateva exceptii), sunt la fel de stupide, frivole, superficiale si fitoase in continutul editorial, numai ca mult mai bine tiparite si cu reale calitati artistice la nivelul imaginilor si al graficii. Acolo, manipularea e mult mai rafinata si de aceea mai perfida. Si atunci cum oare au atata succes, desi sunt atat de previzibile si spun aceleasi blah-blah-uri - mai frumos sau urat, mai bine sau mai prost, numar de numar, an de an, in infinite variatiuni pe aceeasi tema? Pentru ca sunt de un anumit tip de kitsch seducator!
Functiunea lor reala este numai aceea de catalog de cumparaturi, la propriu si la figurat, desi ele se pretind a fi cu totul altceva. Se vand de la chiloti si rujuri, pana la barfe, visuri si retete de viata. Tipul asta de kitsch reprezinta 'o consecinta a punerii in vanzare a tuturor produselor unei societati in magazine care devin, ca si garile, adevarate temple' (Abraham Moles). Verbul verkitschen ('a poci, a maslui, a degrada') raportat la obiectele comerciale, inseamna a vinde cuiva altceva decat lucrul cerut de acesta, dar ambalat ca si cum ar fi ceea ce-i trebuie. Peversiunea extrema a manipularii: sa convingi pe cineva ca-i trebuie ceva de care nu are nevoie, in mod real.
Prin schema cu 'inducerea dimensiunii aspirationale', revistele sunt evazioniste, dar si falsificatoare de realitati si deformatoare de perceptii. Nu e vorba de informatiile strict utilitare, ci de promovarea ipocrita sau mecanica a unor anumite formule si conceptii despre viata, luate de-a gata, traduse si fara nici o legatura cu realitatea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
