M-am obisnuit sa vad Italia numai din goana de la un reportaj la altul. De la o baraca de nomazi sub un pod care colcaie de sobolani pana la Chestura, dupa un roman acuzat de crima, viol sau talharie. Oricat de urat ne-ar trata uneori presa italiana, trebuie sa admitem ca "raii" nostri ne-au facut in 2007 sa ne rusinam ca vorbim romaneste pe strazile Romei sau ale oricarui alt oras din Peninsula.
Ambasadorii tacuti
Si cand credeam ca nimic nu ne mai poate spala de rusine, ne trezim invitati de onoare la Carnavalul de la Venetia. Asa ca am mers sa vad minunea, prea putin increzator ca poate fi adevarat. Am trait insa o revelatie. Suntem acasa la Venetia. Nu ma refer doar la vanzatorul de la magazinul de masti plecat de la Galati, unde lucra la Sidex, ori la fata amabila care serveste la cafenea, fugita din saracia moldoveneasca, sau la chelnerul de la terasa plecat si el de la Radauti. In afara acestor ambasadori tacuti care duc cu ei doar munca si bunul-simt, Romania are la Venetia mai mult decat atat. Avem o Casa. Un palat. Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica.
Iorga si Institutul
"Ai nostri vor veni aici, vor sta in aceste incaperi pline de amintiri, vor contempla de la ferestrele largi intinderea rosie a acoperisurilor si intinsele orizonturi. Vor cobori apoi pe cele mai frumoase strazi din lume si vor ramane ore indelungi in fata pietrelor in care e intruchipat Dumnezeul frumusetii eterne. Iar cand vor reveni in patrie, ceva din Venetia ii va insoti" spunea Iorga in discursul sau de inaugurare. Iar asta a fost posibil prin straduinta marelui Iorga si a donatiilor Bancii Nationale a Romaniei, ziarului Universul, Ministerului Comertului si Institutului de Studii Sud-Est Europene (creat de Nicolae Iorga la 24 ianuarie 1924), "care si-a sacrificat in acest scop bugetul pe ani intregi", cum constata Iorga insusi in discursul inaugural. Ar fi fost, cel mai probabil, crucificat de presa in vremurile moderne, insa pe atunci efortul a reprezentat o investitie pe termen foarte lung, care arata acum roade cu adevarat neasteptate. Prin stradania oamenilor de la Institut, in 2008, Romania este invitat de onoare, si unicul de altfel, in pavilionul Italiei de la Bienala. Am inceput sa cred ca tot ceea se ce se intampla este adevarat, dupa ce am vorbit cu oficialitati din domeniul turismului si culturii venetiene care nu mai conteneau sa ne laude.
Marketing si cultura
Augusto Salvadori, directorul pentru turism al Comunei Venetiene, imi povestea cu insufletire ca a fost in Romania. Stie de Sibiu, Brasov, manastiri sau Delta Dunarii, despre care vorbeste fascinat. Imi spunea ce bogatii fantastice avem, nemaiintalnite in Europa. Il ascultam si ma intrebam cati dintre romanii din Romania au vizitat macar o parte din aceste obiective inainte sa plece in vacanta prin strainatate. Stam ca o closca peste puii de aur pe care nu stim sa ii scoatem la poze. Italienii spun despre noi ca avem valori, talente si tot ce ne trebuie ca sa facem turism cultural, cum face Venetia, si chiar mai bine. Doamna Luana Zanella, directorul cultural al Comunei Venetiene, spune ca metoda e simpla, poate chiar prea simpla. Imagini mari si expresive care sa atraga turistii sa vina sa vada mai mult.
Dincolo de aparente
Se pare ca am inceput sa invatam lectia asta. In pavilionul Italiei la Bienala de la Venetia, unde suntem invitati, Romania a expus numai postere mari, cateva lucrari artistice ale unor artisti tineri, ceva proiectii de videoclipuri muzicale, film romanesc si, intr-un colt, o proiectie cu filmul Dracula. Ovidiu Ioan Silaghi, ministrul pentru IMM, comert, turism si profesii liberale, spune ca: "Vrem sa aratam si o alta fata a Romaniei. Ati vazut, o singura sala este cu contele Dracula, celelalte sunt altceva". In sfarsit, iesim si noi cu altceva in lume. O prezenta tanara, dinamica, "fresh", care i-a convins pe italieni sa ne ia alaturi de ei la unul dintre cele mai importante evenimente turistice si culturale ale planetei. Romania este de acum partener al Italiei la carnavaluri si bienale, cu propriul stand, cu propria creatie, cu propria energie. Nici o vorba despre scandaluri, despre hotii si criminalii nostri. Senzatia, intr-un astfel de moment, este de respect si umilinta pentru acesti oameni care incearca sa ne trateze privind dincolo de aparente. Italia ne intinde o mana calda atunci cand suntem in cea mai proasta lumina de ani buni. E ca si cum ne-ar spune: "Hai sa uitam ce a fost. Vino la noi, la masa!". Devenim astfel gazde la o masa unde musafirii sosesc hamesiti dupa cultura, din toate colturile lumii. Venetia aduna in fiecare an 20 de milioane de turisti, iar cetatea din Laguna ne invita sa ii ademenim mai departe, la noi acasa, cu mamaliga si branza de la Bran, peste din Delta sau o vizita pe la manastiri.
Capra pe Podul suspinelor
Cu imaginea aceasta in minte, am mers apoi la parada calusarilor, caprei si tarafurilor noastre aduse in Cetatea Dogilor sa ne reprezinte. Cineva imi spunea ca aratau penibil printre costumele spectaculoase din Venetia. Eu spun ca aratau perfect si ca merita sa ne mandrim cu Ansamblul "Codruletul" din comuna Vorona, judetul Botosani, spre exemplu. Una dintre formatiile folclorice taranesti care valorifica stravechile datini si obiceiuri traditionale romanesti, practicate in timpul sarbatorilor de iarna. Un taraf plin de energie care pune in miscare sangele de italian, japonez sau american, la fel de bine cum o face acasa, la targul de iarna de la Vorona. Pe muzica lor, calusarii din ansamblul "Plaiurile Oltului" au facut legea pe stradutele inguste din Venetia. Ansamblul infiintat la Slatina in 1979, in ziua de "Sfantul Nicolae", la inceput ca formatie de amatori, a ajuns deja un grup profesionist, cu premii obtinute la festivalurile din tara si din strainatate.
Obiceiuri romanesti mai vechi decat Carnavalul
Am facut senzatie insa cu Turcul, Capitanul, Irodul, Caprele, Tapii, Fluierasul, Maresalii sau Tiganii, Manditele, Fanariotii, Mosneagul, Baba, Dracul, Moartea. Pe scurt, despre "Jocul Caprei si mascatii" din Borca. Un obicei vechi de sute de ani, chiar mai vechi decat Carnavalul. Daca mascatii din Venetia sunt o poveste de culoare, ai nostri spun deja o legenda ancestrala, care exprima stravechi credinte precrestine legate de fertilitatea pamantului, de sporul turmelor si alungarea raului, intruchipat de frigul iernii si uscaciunea vegetatiei inghetate. Jocul Caprei este o pantomima exuberanta, plina de fantezie, care exprima metaforic lupta dintre spiritele bune si cele rele. Prin vitalitatea sa excesiva, Capra, inconjurata de nenumarate personaje mascate, ce intruchipeaza diversele racile ale caracterului uman, atrage si fascineaza asistenta. Dansul mascatilor se desfasoara totdeauna in cerc, pentru a circumscrie raul si a-l zdrobi, pentru a nu-l mai lasa sa circule liber printre oameni.
Masti care vorbesc
Bun. Stau putin stramb si gandesc drept. Parca ne-am cam obisnuit cu mastile noastre din panusi de porumb, lana, carpe si dinti de fasole. Ale lor sunt spectaculos de frumoase. Atunci cum sa le compari? M-a lamurit Paul Buta, creator de masti romanesti de la Galati care isi vinde cu succes lucrarile la un pret de 30 de euro in poarta Institutului, la Venetia.
- Ia, zi matale, ce parere ai de mastile italienilor?
- Sunt reci, sunt sterile, sunt frumoase, dar atat. Ale noastre vorbesc. Numai cand te uiti la ele te umfla rasul.
- Adica rade lumea de noi?
- Ce-i mai frumos decat sa faci lumea sa rada? O femeie, cat e de frumoasa, daca e rece, nu te "lichesti" de ea. De-ale mele te "lichesti" imediat.
Sa inceapa petrecerea!
Cu astfel de oameni am reusit sa impresionam. Energia calusarilor si a mascatilor nostri a incalzit aerul umed si rece dintr-o Venetie ploioasa, dar si sufletele turistilor. Ai nostri au trecut pe stradute si poduri ca un val de caldura care a ajuns pana in Piata San Marco.
Acolo i-am gasit si pe artistii nostri moderni care stiu sa zgandare spiritul, nu doar sa il gadile. Dan Puric cu pantomima sa de geniu, limbaj universal al teatrului, a avut spectacole aplaudate la scena deschisa. La fel si Teatrul Masca.
O mentiune speciala pentru Marius Mihalache care a urcat pe scena mare din Piata cu band-ul sau sa le cante italienilor despre cucul romanesc. De succes s-au bucurat si Amadeus, Fanfara Savale, Nicolas Simion, Nightlosers, Philarmonia si cei de la Shukar Collective.
Noptile le-am incalzit tot noi, la petreceri cu muzica mixata de DJ Vasile, DJ Gojira sau Electric Brother. Ei au adus ritmurile etno romanesti in contact cu muzica electronica. Rezultatul a fost inca un succes neasteptat la tinerii italieni care au umplut sala de petrecere in fiecare seara a Carnavalului.
Asa ca m-am lasat prins si eu in petrecere. Mi-am pus o masca traditionala romaneasca facuta de artistul Paul Buta si am defilat alaturi de ai nostri peste canalele inguste din Venetia. Am facut sa rada zeci de oameni si am speriat turistele japoneze cu masca mea din carpe si coarne de vaca. Si atunci mi-am dat seama de ce ne iubeste Italia. Ii aducem ceva bun, ceva ce italienii incep sa piarda. Energie, buna-dispozitie si traditii adevarate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
