Ziarul de Duminică

Sentimentul unui sfârşit/ de Julian Barnes

Sentimentul unui sfârşit/ de Julian Barnes

Autor: Julian Barnes

27.01.2012, 00:00 172

*
* *

"La careu, într-o dimineaţă, directorul, cu vocea sumbră pe care-o păstra pentru exmatriculări şi înfrângeri sportive catastrofale, a anunţat că avea o veste proastă, şi anume că Robson din clasa a zecea de ştiinţe exacte murise în weekend. Peste susurul vocilor temătoare, ne-a spus că Robson pierise în floarea tinereţii, că dispariţia lui era o pierdere pentru întreaga şcoală şi că aveam să fim prezenţi cu toţii - simbolic - la înmormântare. De fapt, totul, mai puţin ce voiam să ştim: cum, de ce, iar dacă se dovedea a fi fost o crimă, cine-o comisese.

-Eros şi Thanatos, a comentat Adrian înainte de prima oră a zilei. Thanatos a-nvins din nou.

-Robson nu prea era genul Eros-şi-Thanatos, i-a spus Alex.

Colin şi cu mine am aprobat din cap. Ştiam fiindcă fusese la noi în clasă vreo doi ani: un băiat cuminte şi fără imaginaţie, cu o sobră lipsă de interes faţă de materiile umaniste, care-şi văzuse de drum fără să jignească pe nimeni. Acum ne jignise el pe noi asigurându-şi notorietatea printr-o moarte timpurie. Chiar că floarea tinereţii: acel Robson pe care-l cunoscuserăm era materie vegetală.

Nu s-a menţionat nicio boală, un accident cu bicicleta sau o acumulare de gaze, iar zvonul de după câteva zile (alias Brown dintr-a zecea de matematică) ne-a furnizat ceea ce autorităţile nu putuseră sau nu doriseră. Robson îşi lăsase prietena gravidă, se spânzurase în pod şi fusese găsit abia după două zile.

-N-aş fi crezut că ştia să se spânzure.

-Era într-a zecea cu profil de ştiinţe exacte.

-Dar ai nevoie de-un tip special de nod.

-Asta doar în filme. Şi la execuţiile adevărate. Poţi s-o faci şi cu un nod obişnuit. Doar că-ţi ia mai mult până te sufoci.

-Cum credem că e prietena lui?

Am luat în discuţie opţiunile cunoscute: virgină (acum ex-virgină), înţepată, vânzătoare uşuratică, femeie mai în vârstă şi experimentată, curvă doldora de boli venerice. Am dezbătut chestiunea până când Adrian ne-a reorientat interesul.

-Camus a spus că sinuciderea e singura problemă filozofică adevărată.

-În afară de etică, politică, estetică, natura realităţii şi toate celelalte.

Riposta lui Alex a avut un "ce" tăios.

-Singura adevărată. Problema fundamentală, de care depind toate celelalte.

După o îndelungată analiză a sinuciderii lui Robson, am conchis că putea fi considerată filozofică doar în sensul aritmetic al termenului: din cauză că era pe cale să provoace creşterea populaţiei lumii cu un locuitor, Robson hotărâse că era de datoria lui etică să se asigure că numărul oamenilor rămânea acelaşi. Însă în toate celelalte privinţe am apreciat că Robson ne dezamăgise şi pe noi, şi ideea de gândire serioasă. Gestul lui fusese nefilozofic, autosuficient şi neartistic - cu alte cuvinte, nepotrivit. Cât despre bileţelul lui de sinucigaş, pe care, conform zvonurilor (Brown şi de data asta), scria "Iartă-mă, mămico", ni s-a părut că ratase o puternică ocazie educativă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO