Se ştie despre mitropolitul Kievului Petru Movilă (născut laSuceava în 1596) că a fost un întemeietor de şcoală şi un foartebun organizator, un conducător vizionar de pe urma căruia aubeneficiat atât creştinismul cât şi întreaga cultură a estuluieuropean. Făcând parte dintr-o familie care a dat mai mulţidomnitori ai Ţărilor Române, Petru Movilă a fost îndelung elogiatpentru izbânzile sale.
Întreaga sa perioadă de păstor atât ca egumen al Lavrei Pecerska,cât şi ca mitropolit al Kievului a însemnat un alt fel destilistică, impregnată de acţiuni cultural-spirituale de anvergură.Trei sunt însă capitolele principale pentru care Petru Movilă arămas în conştiinţa urmaşilor: (1) editarea de cărţi pentru toatăsuflarea ortodoxă prin deschiderea şi susţinerea tipografiilor, (2)dezvoltarea învăţământului şi instituirea Colegiului, devenit maitârziu Academia Kievo-Movileană şi (3) scrierea, tipărirea şidifuzarea operei sale capitale, "Mărturisirea Ortodoxă".
Cele de mai sus sunt vectori evidenţi aparţinând curentuluiiluminist al cărui reprezentant kievean a fost Petru Movilă, demerspreluat apoi şi de ruşi. Aceasta l-a determinat pe istoricul rusVenelin să facă o afirmaţie îndelung citată ulterior: "Culturamodernă a Rusiei se datorează principelui Petru Movilă şiîmpăratului Petru cel Mare; dar e greu să decidem care dintre eieste mai mare"...
Dar mai exista încă un amănunt de-a dreptul surprinzător din viaţamitropolitului Petru Movilă: "din primii ani de călugărie laPecerska şi până în ultimul moment al vieţii sale, a purtat tainicpe sub hainele obişnuite, cămaşa pocăinţei ţesută din păr foarteaspru. Acest veşmânt al nevoinţelor ascetice avea presărat pedinăuntru nişte nasturi care lăsau pe trup uneori umflături..."(vezi Nestor Vornicescu, "Sfântul Ierarh Petru Movilă", Craiova,1999). Este mărturia care se petrece imediat după moarteamitropolitului kievean - fapt ignorat de mediul cultural, dar luatîn serios de teologi - căci dezvăluirea face parte din necrologulrostit la catafalcul mitropolitului în ziua de 9 martie 1647 şi-iaparţine unui confrate, monahul Iosif Calimon. Acesta dă şiamănunte concrete: cămaşa părea a fi făcută în întregime dinnasturi, dar care nu erau goi ci conţineau pietre. În plus, acelaşipanegiric-necrolog mărturiseşte că "în miez de noapte, Petru Movilăse ruga, făcând metanii şi pe faţa lui erau râuri de lacrimi (...).Tot apropiaţi ai săi au mărturisit că Petru Movilă mai purta petrup şi «un brâu de fier cu dinţi ascuţiţi»". Fără îndoială,ţinându-se cont de împrejurarea în care se făcea această"dezvăluire", anume ceremonia de înhumare, ar putea fi doar ohiperbolă a panegiristului.
Teologii care lecturează cele de mai sus cred însă la propriu înadevărul lor pentru un motiv banal: acest exerciţiu incredibil deaspru nu este deloc străin practicilor ascetice care aparţintradiţiei creştine. Se regăseşte adesea de-a lungul istoriecreştinismului atât în ortodoxie, cât şi în catolicism. Marimistici de pretutindeni se supun în ascuns unor asemenea probetocmai pentru a-şi înfrâna corpul şi a face faţă încercărilor.Despre Blaise Pascal există mărturii că purta o astfel decingătoare, la fel despre Sf. Serafim de Sarov etc. Aceştia nu facdecât să reitereze modelul ascetului creştin care este Sf. IoanBotezătorul, cel care era la rândul său îmbrăcat cu o haină asprădin păr de cămilă şi se hrănea cu lăcuste şi miere. Dar aceeaşiasceză nemiloasă pentru corp era practicată de un alt personajarhetipal, de această dată veterotestamentar, profetulIlie...
Aşadar se poate presupune că Petru Movilă luase în serios viaţacălugărescă - în atributele sale cele mai aspre -, pentru care aavut exemple demne de urmat în chiar perioada în care era mirean:unchiul său Gheorghe Movilă, mitropolitul Moldovei, Luca Stroicilogofătul care ctitorise în taină mănăstirea Dragomirna, a căruicultură, dar şi smerenie a devenit un strălucit exemplu pe carePetru Movilă l-a şi consemnat în "Amintiri", stareţului ZahariaCopâstenski de la mănăstirea Pecerska şi Mitropolitului de Kiev,Iov Boreţki.
Iată un motiv suplimentar - poate cel principal? - pentru careucenicii direcţi şi indirecţi i-au închinat lui Petru Movilă patrupanegirice în versuri, conţinând ecouri din antichitatea clasică,"opere ce ocupă un loc însemnat în istoria literaturii ucrainene asecolului al XVII-lea", consideră slavistul Gh. Mihăilă.("Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi",Bucureşti, Minerva, 1972)
...Este un prilej să ne întrebăm: mai există astăzi ierarhi de oasemenea anvergură spirituală şi culturală? Probabil că da. Chiardacă bună parte dintre mărimile Bisericilor creştine nu se ridicăla înălţimea aşteptărilor, cu siguranţă, în ascuns, există şipersonalităţi a căror nevoinţă nu este cunoscută. Şi despre careştie numai Dumnezeu.
Îndeobşte interesul mulţimii de credincioşi sau de cârcotaşi estece se petrece cu "ceilalţi" - fie preoţi, fie călugări şi ierarhiale căror excese lumeşti fac deliciul presei, generează bucurianebunilor etc. Şi adesea revolta este îndreptăţită - cazularhiepiscopului de la Constanţa cercetat de DNA pare să se fimuşamalizat, ca să dau un singur exemplu...
Nu aceasta este însă Biserica! - le spun tinerilor de ori câte oriam prilejul. Creştinismul s-a întemeiat pe sacrificiu. Până a-icritica pe alţii este totdeauna mai indicat să vezi care suntpropriile derapaje de la valorile şi exigenţele creştine. Iarexemple tonice vom găsi în fiecare generaţie: oameni a cărorsfinţenie este indubitabilă. Alături de Hristos şi de ierarhiacerească aceştia sunt centrul de greutate al credinţei creştine.Restul e vânare de vânt.
Dacă ţinem seama de uriaşa contribuţie adusă de Petru Movilă princonceperea, editarea şi difuzarea "Mărturiei ortodoxe", putem spunecă se adevereşte afirmaţia bizantinologului Al. Elian, care ziceadespre secolul al XVII-lea că este "veacul nostru teologic, cudeosebire".
Ne întrebăm dacă va mai exista vreodată un ierarh de origine românăcare să aibă anvergura spirituală de a aduce întregii creştinătăţiatâtea beneficii. Iar daca va exista, vom avea puterea să-lrecunoaştem ca atare?...
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina)are o licenţă în filosofie (Universitatea Bucureşti) şi un masterîn antropologia spaţiului sacru (Universitatea de Arhitectură ''IonMincu''). Este doctorand al Universităţii Bucureşti, Facultatea deLitere, cu o temă interdisciplinară în care continuă studiile deantropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale şiprofesor de istorie a religiilor în învăţământul preuniversitar. Asusţinut o bogată activitate în presă: studii, articole, eseuri,recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - în jurnale,reviste culturale şi cu profil spiritual -, producător şirealizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principaleleteleviziuni centrale. În ultimii ani a fost editorialist şi editorcoordonator (departamentul cultură-religie) la ziarul ''Adevărul''şi redactor-şef al revistei ''Adevărul literar şi artistic'';ulterior a fost senior editor la agenţia de presă ''NewsIn'',coordonând departamentele de cultură-religie şi media-publicitate.Actualmente semnează o rubrică săptămânală în suplimentul''Aldine'' al ziarului ''România liberă'' şi predă istoriareligiilor la Universitatea Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
