O cărămidă de aproape o mie de pagini, asta e romanul „Turnul”*). Dar cine se încumetă să o citească va fi răsplătit. Uwe Tellkamp s-a născut la Dresda în 1968. În timpul serviciului militar a fost arestat pentru că a refuzat să înăbuşe o demonstraţie în octombrie 1989. I s-a refuzat dreptul de a urma Facultatea de Medicină, dar după căderea Zidului şi-a continuat studiile la Leipzig, New York şi Dresda, după care a practicat chirurgia la unitatea de primiri urgenţe a unui spital din oraşul natal. În 2004 a abandonat medicina şi s-a dedicat scrisului.
Publicat în 2008, Turnul, este al treilea său roman, i-a adus Premiul Cărţii Germane, succes naţional şi internaţional, a fost tradus în peste cincisprezece limbi şi adaptat pentru un serial de televiziune, şi acesta de succes.
E o luxuriantă tapiserie de personaje, cum s-a şi spus, de fapt, cu sute de situaţii punctate de digresiuni poetice, cu personaje de neuitat, cu psihologii interesante, cu transformări remarcabile, „un monument împotriva uitării” - Le Monde” -, un bildungsroman în cea mai bună tradiţie germană, o plonjare deplină în viaţa fostei RDG, cu toate contradicţiile şi paradoxurile dictaturii comuniste şi impactul asupra vieţii indivizilor. Dacă cineva va dori să afle în viitor cum era viaţa într-o Germanie comunistă, nu există cale mai bună decât să se cufunde în acest roman fluviu. E copleşitor.
Acţiunea se petrece în Germania de Est, în anii '80. Turnul este un cartier rezidenţial din Dresda, ai cărui locuitori, care formează în majoritate burghezia est-germană, încearcă să-şi conserve cu orice mijloace universul cultural, să reziste absurdităţilor regimului, să se strecoare printre preceptele aberante, să-şi menţină preocupările intelectuale şi să le împace cu obligaţiile faţă de sistem. Romanul e istoria lui Christian Hoffman, fiu al unui reptutat chirurg, aspirant la o carieră asemănătoare, care, trecând prin şcoală, organizaţia de tineret, armată, deschide ochii asupra inchistării sistemului şi află cât de diferiţi sunt între ei nu numai toţi cei din jur, ci şi propriii săi părinţi, care oscilează între disidenţă şi obedienţă. Cum e mai bine să acţionezi? Cufundându-te în nostalgie sau emigrând? În paralel, începe să se formeze o conştiinţă socială a împotrivirii faţă de regim, la început prin acţiuni timide în biserică, la care participă treptat mase tot mai mari de oameni, apoi prin marşuri neviolente, duminică de duminică, fugă masivă din ţară, în vara anului 1989, sfârşind cu cedarea regimului, care duce la distrugerea Zidului Berlinului, cel mai crunt simbol al închistării.
De ce e mare nevoie de asemenea cărţi? O spune autorul într-un intreviu de după obţinerea importantului premiu pentru „Turnul”. Prea puţin interesat de istoria recentă, lipsit de solide cunoştinţe de fundal, culegându-şi informaţiile din Google, reprezentantul tinerei generaţii YouTube riscă să cadă în mrejele maleficei forţe de atracţie pe care o reprezintă sistemele totalitare în perioade de criză. „Turnul” demonstrează că cititorii nu se sperie încă de un roman de 1.000 de pagini.
*) Uwe Tellkamp – Turnul. Istorisiri dintr-o ţară scufundată. Traducere din limba germană de Vasile V. Poenaru. Editura Curtea veche, colecţia Byblos
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
