"Acest roman va exploda ca un proiectil diabolic şi va fi cititcu înfrigurare şi peste o sută de ani", scria Allen Ginsberg despreprima carte a lui Hubert Selby Jr. La peste patru decenii de lapublicare, "Ultima ieşire spre Brooklyn" confirmă spusele poetuluiamerican. Suscitând reacţii extreme încă de la apariţie, de lacontestări furibunde la veneraţie pură şi necondiţionată, "Ultimaieşire..." aduce pentru prima oară la lumină universuldezmoşteniţilor Americii, o lume trezită din Marele Vis American larealitatea crudă şi fără speranţă. Din ea fac parte Tralala,prostituata care îşi ratează unica şansă la fericire, Harry,muncitorul ce descoperă în timpul unei greve adevăruri deneconceput despre sine, Georgette, travestitul condamnat la iubirisordide, Vinnie, bătăuşul fără scrupule pentru care suferinţacelorlalţi este singurul divertisment. O carte de intensitatedostoievskiană, populată de efigiile unei umanităţi pentru carealcoolul, drogurile şi violenţa sunt singurele soluţii şiperspective, <<Ultima ieşire spre Brooklyn>>reprezintă, alături de romanele lui Burroughs şi Kerouac, actul denaştere al unei noi literaturi.
"Ultima ieşire spre Brooklyn" va apărea la editura HumanitasFiction, în traducerea lui Adrian Buz.
Tralala
Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe,prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-amcăutat, nu l-am mai aflat.
Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc. "N-aţi văzut,zic eu, pe dragul sufletului meu?"
Cântarea Cântărilor 3. 2,3
Tralala avea 15 ani când şi-a pus-o prima dată. N-a fost pasiuneadevărată. Doar distracţie. Freca menta la Greci cu ceilalţi puştidin cartier. Nu făceau nimic. Stăteau şi trăncăneau. Ascultau latonomat. Beau cafea. Sudau ţigări. Toate-s o plictiseală de moarte.Ea a zis da. În parc. 3 sau 4 cupluri îşi găseau peticul lor deiarbă şi copacul. De fapt, nu a zis da. N-a zis nimic. Tony sauWinnie sau cine o fi fost şi-a văzut de treabă. S-au întâlnit apoitoţi la ieşire. Rânjeau unii la alţii. Tipii se credeau tari.Fetele mergeau înainte şi vorbeau despre asta. Chicoteau şi făceaualuzii. Tralala a dat din umeri. Ţi-o pui şi gata. Ce atâtavorbărie de căcat? Mergea des în parc. Întotdeauna ea alegea.Celelalte fete erau la fel de pline de dorinţă, dar se jucau. Leplăcea să aţâţe. Şi să chicotească. Tralala nu se prostea. Nimănuinu-i place aţâţătoarele de pule. Ţi-o pui sau nu. Asta e tot. Şiavea ţâţe mari. Arăta ca o femeie. Nu ca vreo copilă. O preferau peea. Şi chiar înainte ca prima vară să se termine a început să sejoace. Acum e alta, gândea. Nu-i tachina pe tipi. N-avea sens. Nicinu cerea bani. Nişte fete i-au făcut mizerii dar ea le-a ars. Dacăunei fete îi plăcea un tip sau îl voia din vreun motiv anumeTralala se băga. Să se amuze. Fetele o urau. Şi ce. Cine are nevioede ele. Băieţii aveau tot ce-i trebuia. Mai ales când o luau peulei. Sau dădeau vreo lovitură. Întotdeauna scotea ceva din asta. Oduceau al filme. Îi cumpărau ţigări. Mergeau la Pizzeria pentru ofelie. Băuturile nu se mai terminau. Toată lumea avea bani întimpul războiului. Cheiurile erau pline de marinari beţi. Şibineânţeles baza era plină de infanterişti. Şi ei erau buni măcarpentru câţiva creiţari. Uneori mai mult. Şi Tralala avea mereupartea ei. Fără şmecherii. Totul foarte simplu. Băieţii aveau partede-o distracţie şi ea de câţiva dolari. Dacă nu aveau un loc undesă se ducă pivniţa clădirii Wolf era acolo. Kilometri întregi depivniţă. Cineva şi-o punea şi ceilalţi se jucau cu gagica. Uneoriore întregi. Dar primea ce voia. Tot ce trebuia să facă era să sepună. Era distracţie. Uneori. Şi dacă nu, ce? N-avea nici oimportanţă. Stai pe spate. Sau apleacă-te peste cutia de gunoi. Maibine decât să lucrezi. Şi de distracţie. Măcar pentru o vreme. Dartimpul întotdeauna trece. Au îmbătrânit. Nu erau mulţumite cu ceicâţiva dolari pe care îi scoteau de la beţivi. De ce să aştepţibeţivu să dea ochii peste cap. După ce şi-au tocat aproape toatăaverea. Căzuţi pe drumul înapoi spre Bază. În fiecare seară duzinide soldaţi pleacă de la Willies, un bar peste drum de Greci. Îiagăţau în drumul lor înapoi spre Bază sau docuri. De obicei îi lăsape soldaţi să treacă. Erau pârliţi. Dar marinarii de obicei erauplin de bani. Dacă erau prea mari sau prea treji îi plezneau pestecap cu o cărămidă. Dacă păreau o pradă uşoară unul îl ţinea şicelălalt/ceilalţi îl uscau. De câteva ori i-au făcut pe unii pemaidanul de pe strada 57th. A fost distracţie. Era chiar întunericdupă gard. L-au lovit până le-au obosit braţele. Lovituri din greu.Apoi o plăcintă şi o bere. Şi Tralala. Era mereu acolo. Pe măsurăce trecea timpul căpătau o experienţă preţioasă. Erau maiselectivi. Şi mai puternici. Nu mai aveau nevoie de cărămizi.Făceau ture prin baruri şi puneau ochii pe unul cu mălai. Cândieşea îl uscau. Uneori Tralala îl aranja pentru ei. Îl duceaprintr-un pasaj. Uneori prin locul viran. Mergea la fix. Toţi aveauhaine noi. Tralala era îmbrăcată bine. Purta un flanel curat lafiecare câteva zile. Nu aveau nici un fel de probleme. Se lipeau demarinari. Veneau şi plecau aşa că ce importanţă avea. Cui dracu îipăsa. În orice caz aveau mai mult decât le trebuia. Şi ce maicontează câteva lovituri. Ar fi putut fi omorâţi aşa că de ce să-şibată capul. Nu se apropiau de soldaţi. De obicei. Îi ducea capul şinimeni nu-i deranja. Dar Tralala voia mai mult decât mica ei partepe care o primea. A fost momentul în care şi-a aranjat ceva pentruea. Decât să şi-o pună cu câţiva tipi pentru câţiva dolari s-agândit că e mai bine să şi-o pună doar cu unul şi să umfle tot.Toţi beţivii erau cu ochii pe ea. Şi se chiorau la ţâţele ei. O sămeargă uns. Asigură-te că alegi unul care mai stă pe picioare. Nuvreun sărman cu câţiva dolărei nenorociţi. În nici un caz un astfelde căcat. Aştepta, singură, la Greci. A intrat un soldat şi acomandat o cafea şi un hamburger. A întrebat-o dacă nu vrea ceva.De ce nu. El i-a zâmbit. A tras o bancnotă dintr-un sul gros şi ascăpat-o pe tejghea. Ea şi-a împins pieptul în faţă. El i-a zisdespre tresele lui. Şi despre medalii. Steaua de Bronz. A fost pemări doi ani. Se duce acasă. El a vorbit şi s-a umplut de bale şiea a zâmbit. Ea spera să nu fie toate de un dolar. Voia să-l scoatăafară înainte să apară altcineva. S-au suit într-un taxi şi au mersla un hotel în centru. El a cumpărat o sticlă de whisky şi s-auaşezat pe băut şi el a vorbit. Ea îi tot umplea paharul. El vorbeaîntr-una. Despre război. Despre cum a fost împuşcat. Despre casă.Despre ce avea de gând să facă. Despre lunile petrecute în spitalşi despre toate operaţiile. Ea îi turna într-una dar el se ţineatare. Nemernicul. El a zis că ar vrea să stea pe lângă ea o vreme.Să vorbească cu ea şi să bea câteva păhărele. Ea aştepta. Îl înjurape el şi pe nenorocita de maică-sa. Şi cui dracu îi pasă depiciorul tău ciuruit. Era acolo de o oră. Dacă i-ar trage-o poatecă i-ar putea lua banii din buzunar. Dar el doar vorbea. S-o iadracu de treabă. L-a lovit în cap cu sticla. I-a golit buzunareleşi a ieşit. I-a scos banii din portofel şi a aruncat portofelul.I-a numărat în metrou. Cinzeci de dolari. Nu e rău. N-a mai avutatâţia laolaltă până acum. Totuşi ar fi trebuit să iau mai mulţi.După ce-am ascultat toate căcaturile alea. Mda. Nemerniculdracului. Ar fi trebuit să-i mai trag una. 50 de dolari păduchioşişi el turuia ca o moară stricată sau ceva. A scos 10 şi restul l-adosit şi s-a grăbit înapoi spre Greci. Tony şi Al erau acolo şi auîntrebat-o unde a fost. Alex a zis că a întins-o cu un soldat beatacum câteva ore. Mda. Un nenorocit. Credeam că e plin de marafeţi.I-ai pus-o? Mda. Cât? 10 dolari. El mă tot vrăjea despre cât demult are şi tot ce-am scos au fost 10 dolari păduchioşi. Mda? Să-ivedem. Ea le-a arătat banii. Eşti sigură că asta e tot ce ai? Vreisă mă cauţi? Crezi că mi i-am vârât în cur sau ce? O să ne uitămmai târziu. Mda. Dar tu? Ai pus-o? Am scos câţiva. Dar nu-ţi batetu capu. Ai destul. Ea n-a zis nimic şi a dat din umeri. Ea azâmbit şi s-a oferit să le facă cinste cu o cafea. Atât? Mnezeule.Ce adunătură de lipitori. OK. Hei Alex… Erau încă la tejghea când aintrat soldatul. Ţinea o batistă însângerată la cap şi sângele i seuscase pe încheietură şi pe obraz. A apucat-o pe Tralala de mână şia tras-o de pe scaun. Dă-mi purtofelul putoarea dracului. Ea l-ascuipat în faţă şi i-a zis să se ducă în pizda mă-sii. Al şi Tonyau dat cu el de-un perete şi l-au întrebat cine se crede. Ascultă,nu vă cunosc nu mă cunoaşteţi. Nu vreau să mă bat cu voi băieţi.Tot ce vreau e portofelul meu cu cartea mea de identitate ca să potintra înapoi în Bază. Puteţi păstra banii ăia nenorociţi. Nu-mipasă. Tralala i-a ţipat în faţă că e un nenorocit bun de nimica şia început să-i tragă şuturi, de teamă că ar putea spune cât i-aumflat. Eşti erou pulii. Du-te şi amanetează-ţi din nenorocitelealea de medalii dacă-ţi trebe bani aşa tare. L-a scuipat iar înfaţă, fără să-i mai fie teamă că ar putea spune ceva, ci scoasă dinminţi. Al dracului de scoasă din minţi. 50 de dolari păduchioşi şiscâncea după ei. I-a tras un şut în boaşe. El a apucat-o iar. I-audat lacrimile şi s-a încovrigat gâfâind de durerea loviturii. Dacănu am permisul nu pot să intru în Bază. Trebuie să mă întorc. Mâinezbor acasă. N-am mai fost acasă de trei ani. Am fost împuşcat. Terog, te rog. Doar portofelul. E tot ce vreau. Doar cartea deidentitate. Te rog Te rog!!! Lacrimile îi brăzdau sângele uscat şiTony şi Al îl ţineau şi Tralala se bâţâia în faţa lui scuipând,înjurând, dând din picioare. Alex a răcnit să se oprească şi să seducă afară. Nu vreau necazuri aici. Tony l-a apucat pe după gât şiAl i-a îndesat batista însângerată în gură şi l-au târât afară înpasajul întunecat. Încă plângea şi îi implora să să-i dea permisulşi încerca să le spună că vrea să plece acasă când Tony i-a ridicatcapul de păr şi Al l-a pocnit de câteva ori în stomac şi apoi înfaţă; dar s-au oprit curând, nu de teamă că ar putea apăreapoliţia, ci pentru că ştiau că nu mai are bani şi obosiseră să-llovească pe marinar, aşa că l-au lăsat şi el a căzut la pământ pespate. Înainte să plece, Tralala l-a călcat pe faţă până cândamândoi ochii i s-au umplut de sânge şi i-a rupt nasul şi i-a trasşuturi în boaşe. Căcat nenorocit, apoi au plecat şi s-au dus încetpe 4th Avenue şi au luat un metrou spre manhattan. ca să se asigurecă nu le-a luat cineva urma. În două zile o să-l îmbarce şi cui osă-i mai pese. Doar un alt soldat de căcat. Şi în orice caz omerita. Au mâncat într-o cafenea şi s-au dus la un cinematorgaf denoapte. A doua zis şi-au luat o cameră într-un hotel din partea deest şi au stat în manhattan până în noaptea următoare. Când s-auîntors la Greci Alex le-a zis că nişte soldaţi de la poliţiamilitară şi un detectiv au venit să întrebe de tipii care au bătutun soldat noaptea trecută. Au zis că era într-o stare proastă. Autrebuit să-l opereze şi şi-ar putea pierde un ochi. Nu-i astadestul de nasol. Cei de la poliţia militară au zis că dacă pun mânape ăia care i-au făcut asta îi omoară. Huligani nenorociţi. Cespune legea. Nimic. Mda. Ne omoară! Căcaţii. Ar trebui să-iîmbrobodim cu principii generale. Tralala a râs. Ar trebui săînaintez plângere pentru viol. Peste o săptămână fac 18 ani. M-aviolat jegosul dracului. Au râs şi au comandat cafea şi alea.
Fragment din romanul "Ultima ieşire spre Brooklyn" care vaapărea la editura Humanitas Fiction, în traducerea lui AdrianBuz.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
