Care este timpul istoric al mentalitatilor noastre? Cat de in urma suntem si fata de ce sistem de referinta? Cine traieste inca in trecut, cine in prezent si cine este deja in viitor? Data trecuta porneam de la constatarea simpla ca desi Germania se afla, ca fus orar, cu o ora in urma Romaniei, traim in secole diferite.
Va povesteam despre efortul urias de "impacare cu trecutul" pe care poporul german a consimtit sa-l faca pentru a doua oara in istoria sa, dupa caderea Zidului Berlinului.
Institutul Fraunhofer pentru Sisteme de Productie si Tehnologie a Designului a castigat, in 1998, licitatia organizata de guvernul german pentru reconstituirea acelor documente din arhivele STASI pe care agentii politiei politice est-germane le rupsesera manual, bucata cu bucata, cu cateva luni inainte de caderea regimului.
Bertram Nickolay (seful departamentului securitatii tehnologiei de la Fraunhofer) si echipa sa au conceput un sofisticat sistem cibernetic compus din niste scanere mari, conectate la niste supercomputere. Cheia solutiei a fost softul gandit pentru reconstituirea documentelor, bucata cu bucata, dintr-un puzzle total de aproximativ 1,2 miliarde fragmente de documente, fata-verso. Fara acest soft, timpul necesar unei reconstituiri manuale ar fi fost de aproape 700 de ani.
Primii 400 de saci cu documente reconstituite ocupa deja 22 de terrabiti de hard-drive-uri. Mai sunt inca 16 mii de saci. Sistemul cibernetic a fost conceput sa creasca odata cu volumul de documente analizate, astfel incat, la o scara optima, toate documentele ar putea fi reconstituite pana in 2010-2012.
Dar acest tip de mentalitate privind reconcilierea cu trecutul nu este ieftin. Numai pentru primii 400 de saci, parlamentul german a investit 9 milioane de euro in cercetarea si construirea sistemului cibernetic. Restul de saci va mai costa inca 30 de milioane de euro. Acesti bani s-au investit in cercetare si in punerea la punct a unui sistem pentru care exista deja cereri din alte tari si care va putea fi folosit si in alte domenii.
A meritat tot acest efort? Cu varf si indesat. In primul rand, efortul a fost facut pentru ca poporul german A VRUT SA STIE si a exprimat asta prin milioane de cereri depuse la Oficiul pentru Arhivele STASI. In ultimii 15 ani, 1,7 milioane de cereri au fost inregistrate si numarul este in continua crestere. Astazi, Oficiul pentru Arhivele STASI are un buget anual de 175 de milioane de euro si peste 2.000 de angajati. Ideea este simpla: prin reconstruirea, conservarea si studierea arhivelor STASI, se incearca descifrarea unei istorii astfel incat aceasta sa nu se mai repete.
V-am spus aceasta poveste ca sa avem un termen de comparatie. Sa comparam acum ce fac germanii cu arhivele STASI cu mizeria care s-a petrecut si se petrece la noi in legatura cu arhivele Securitatii. In mod normal, fostilor si actualilor politicieni romani de dupa 1989 ar trebui sa le crape obrazul de rusine. Dar, pe de alta parte, nici romanul nu a fost interesat sa stie cum a fost cu Securitatea. Indiferenta civica a lasat cale libera transformarii subiectului arhivelor Securitatii dintr-unul pur istoric si moral intr-unul dintre instrumentele murdare de santaj si lupta ale jocului politic de tip mafiot. In Germania, abordarea acestui subiect a condus SI la o descoperire stiintifica, bun national de export pe bani grei. La noi, administrarea si cercetarea arhivelor Securitatii au devenit paine de aur pentru unii si circ ieftin pentru restul celor multi. In Germania, "trecutul STASI" al tuturor celor implicati - indiferent de pozitie si functie - a devenit informatie publica. La noi, folosindu-se diversiunea de tip comunisto-securist, s-a indus in mod premeditat o ceata la adapostul careia s-au tras si se trag sfori grele.
Iata cum se demonstreaza ca, desi ne aflam si noi si germanii in aceeasi Uniune Europeana a prezentului, traim, de fapt, in secole diferite.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
