Romanul Cand vine vremea gastelor salbatice de Cristian Robu-Corcan (Bucuresti, Editura Tritonic, 2008) este scris la persoana intai, din perspectiva unui tanar bibliotecar la o biblioteca din Braila (ca si autorul).
El ne este prezentat drept un nonconformist, pe care ar trebui sa-l simpatizam. Dar nu putem s-o facem, intrucat actele lui de nonconformism sunt puerile. Personajul jigneste o doamna si, in timp ce ea il reclama, el isi gaseste refugiul la toaleta:
"Doamna se intoarce cu spatele la mine, scoate telefonul din poseta si formeaza un numar.
Pur si simplu ma pis pe mine. Alerg spre toaleta descheindu-ma la prohab din mers.
Dumnezeule!
Zece secunde sunt fericit".
Aceeasi activitate de excretie este invocata pentru tachinarea unei colege de serviciu:
"- Geni, de ce nu faci pipi niciodata aici, la serviciu? Nu te-am vazut niciodata mergand la baie.
- Alexandruuu...".
Subiectul nu este interzis, nici un subiect nu este interzis in literatura (Llosa a facut un adevarat poem in proza din descrierea defecatiei si a senzatiilor pe care le provoaca), dar este nevoie de talent pentru a-l trata fara a cadea in scatologie.
Alexandru are un al doilea eu, numit "Celalalt", prin care autorul incearca - fara succes - sa confere cartii o mai mare complexitate. In acelasi scop - niciodata atins - sunt incluse in roman tot felul de fantezii ale personajului-narator:
"Vroiam (corect: voiam, n.n.) sa omor un om.
Celalalt seamana perfect cu mine. Are ochii tare mici si arcadele cazute, ca la clovni. De fapt, sunt identici.
Trebuie sa omor un om.";
"Apoi nevastuica se repezi la mine cu o iuteala incredibila, ma placa scurt, ca la rugby, ma izbi cu capul de usa. M-am inmuiat instantaneu... puncte negre... lesinam... cred ca usa era metalica.
Mi-am revenit intr-un tarziu, cu furnicaturi in tot corpul, intins pe un mozaic sinistru, ce infatisa o femeie cu un steag in mana, calare pe un tractor.";
"Merg pe strada fara nici un scop. Ma acopera cupola de cupru. Mi-e frica de vadul care duce spre niciunde".
Ca multi alti autori care sufera de amatorism, Cristian Robu-Corcan isi reprezinta in mod gresit conditia omului superior (eventual a scriitorului), crezand ca ea presupune o indisciplina sociala, un dispret fata de cei din jur, un drept inalienabil de a vorbi licentios. In realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Cum anume stau se poate afla din cartile scriitorilor valorosi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
