Internetul este un univers explorat numai la suprafaţă de către majoritatea utilizatorilor, Facebook, Wikipedia sau ştirile online reprezentând mai puţin de 1% din conţinutul total neexplorat, potrivit unor studii universitare citate de CNN Money.
„Deep Web” reprezintă conţinutul online la care nu au ajuns utilizatorii de rând prin motoarele clasice de căutare. Google, Yahoo sau Bing indexează constant paginile web urmărind linkurile dintre site-uri. Motoarele de căutare reuşesc să ajungă numai la paginile statice, cele dinamice rămânând în afara vizorului, cum ar fi cele generate atunci când este consultată o bază de date.
„Atunci când un motor de căutare ajunge la o bază de date, nu poate urmări linkurile în profunzimea datelor din spatele casetei de căutare”, a spus Nigel Hamilton, administrator al Turbo10, un fost motor de căutare destinat explorării Deep Web-ului care nu mai funcţionează în prezent.
Google şi alte pagini de căutare nu reuşesc să capteze nici paginile din spatele reţelelor private sau paginilor „standalone” care nu se conectează la nimic. Toate acestea fac parte din Deep Web.
Vasta majoritate a Deep Web-ului cuprinde pagini cu informaţii valoroase. Un raport din 2001, cel mai recent realizat, estima că 54% din site-uri sunt baze de date. Unele dintre cele mai mari din lume sunt bazele de date ale Administraţiei Naţionale a Oceanelor şi Atmosferei din Statelor Unite, NASA, Biroul de Brevete şi Mărci Comerciale şi sistemul de căutare EDGAR a Securities and Exchange Commission. Următorul nivel de date conţinute de Deep Web sunt paginile private administrate de diverse companii care taxează pentru accesul la informaţii.
Alte 13% din pagini sunt ascunse pentru că se găsesc numai pe reţelele interne ale universităţilor marilor corporaţii. Acestea oferă acces la mesajele interne, la fişe ale salariaţilor sau la panouri de control industriale care pot stinge lumini sau o centrală de curent electric.
Apoi mai există Tor, cel mai întunecat colţ al Internetului. Tor este o colecţie de site-uri secrete care se termină în „.onion”. Pentru a avea acces la ele, utilizatorul trebuie să aibă instalat un software special. Activitatea utilizatorilor Tor nu poate fi depistată datorită sistemului special care ricoşează semnalele între computerele conectate la reţea.
Tor a debutat în 2002 sub numele The Onion Routing project, fiind realizat de către departamentul de cercetare navală a Marinei SUA pentru comunicaţii online anonime. În ultima decadă însă, reţeaua a devenit un hub pentru pieţele negre care vând şi distribuie droguri, cărţi de credit furate, pornografie ilegală, conţinut piratat şi multe altele. Se pot angaja chiar şi asasini plătiţi.
În timp ce Deep Web rămâne ascuns de public, acesta creşte în importanţa economică. Un motor de căutare în stare să acceseze această parte a Internetului ar putea fi de folos pentru cercetătorii din diverse domenii.
Universitatea Stanford a realizat un prototip de motor de căutare numit Hidden Web Exposer care explorează „adâncimile” Internetului. Alte astfel de site-uri sunt Infoplease, PubMed sau Infomine, dezvoltat de Universitatea din California.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
