Mads Blucher a văzut cât de mult pot fi oamenii afectaţi de un program prelungit de lucru, iar acum, când are propria companie, ştie cum nu vrea să lucreze. La Translated By Us, un mic birou de traduceri din Copenhaga, lucrurile decurg în mod diferit. Angajaţii pleacă de la birou după şase ore de lucru, fiind plătiţi ca pentru o slujbă de opt ore.
Reducerea programului de lucru cu două ore a permis start-up-ului să se concentreze asupra sarcinilor care contează cu adevărat, spune Blucher.
Un astfel de program chiar pare visul multor angajaţi. Un studiu recent al unei companii de asigurări în domeniul medical a descoperit că aproape jumătate din angajaţii germani au probleme din cauza stresului la locul de muncă.
Mulţi suferă de dureri de cap, insomnii şi epuizare emoţională, unii chiar de depresie şi epuizare. Oamenii muncesc, muncesc, muncesc, până când se îmbolnăvesc. Apoi continuă să muncească. Este oare momentul să regândim modul în care ne câştigăm banii?
Translated By Us nu sunt primii care promovează ziua de lucru de şase ore. În special în Suedia conceptul există de ceva timp.
Un test condus timp de doi ani la un azil din Gothenburg a eşuat din punct de vedere financiar, dar nu şi al obiectivelor, realizând exact ce şi-a propus să facă: a îmbunătăţit satisfacţia şi sănătatea angajaţilor şi calitatea serviciilor pentru pacienţi. Atunci, ce contează, să ai angajaţi mai fericiţi şi mai productivi sau să faci economii? Ar putea fi revoluţionat modul în care funcţionează o întreagă ţară?
Răspunsul este unul negativ, potrivit lui Wener Eichhorst de la IZA Institute of Labor Economics din Germania. „Nu este un remediu universal şi nici un principiu general care poate fi implementat pe termen scurt“, a declarat acesta pentru DW. „Nu poţi presupune că ceea ce se face în opt ore poate fi realizat în toate cazurile în trei sferturi din acest timp“.
Trecerea unei ţări la ziua de lucru de şase ore ar afecta cel mai probabil economia acesteia, estimează Eichhorst. Ar fi necesare mai multe persoane pentru aceeaşi cantitate de muncă, sporind costurile cu forţa de muncă. Şi ar putea genera deficite de forţă de muncă.
„Aş pune un astfel de model sub un uriaş semn de întrebare“, spune Eichhorst.
De aceeaşi părere au fost şi cei din Gothenburg, hotărând să nu continue modelul din cauza costurilor mai mari.
Însă sfârşitul experimentului nu anunţă sfârşitul zilei de lucru de şase ore. Aceasta se regăseşte în continuare în cadrul unor companii. Iar alte companii trebuie să găsească alte soluţii, spune Eichhorst.
Cel puţin în Germania, adaugă acesta, ziua de lucru rigidă de opt ore este pe cale de dispariţie. Multe companii oferă acum cel puţin un program flexibil, permit angajaţilor să lucreze de acasă, sau chiar le oferă totală libertate legat de cum şi când îşi termină sarcinile.
Agenţia de dezvoltare web Potato, fondată în 2010, a renunţat complet la un program fix. Angajaţii săi din Londra, Bristol şi San Francisco pot veni şi pleca după bunul plac, atâta timp cât îşi termină treaba.
„Oamenii sunt productivi în anumite momente ale zilei, iar nu toată lumea este la fel“, spune Declan Cashin, directorul de conţinut al agenţiei.
Cu siguranţă, companii ca Potato sau Translated By Us nu oferă o astfel de cultură pur şi simplu din bunăvoinţă, ci speră că va convinge oameni tineri şi talentaţi să vină să lucreze pentru ei şi să le câştige un avans în raport cu rivalii.
Însă poate exemplele pe care le oferă vor pregăti terenul pentru o schimbare mai fundamentală în ceea ce priveşte cultura muncii.