Carne, ouă, hârtie pentru reciclat, cupru, oţel, benzină. Preţurile unor game extinse de materii prime şi produse cresc, iar viaţa devine brusc mai scumpă în Europa în plină pandemie, când milioane de salariaţi încă îşi primesc banii din ajutoare date de stat. Cine este de vină şi cât vor persista scumpirile?
Importatorii din Europa şi exportatorii din China se plâng de preţuri prea mari pentru închirierea containerelor de transport pe mare, iar vapoarele vin din China mai degrabă încărcate cu produse scumpe precum laptopuri şi dispozitive pentru sportul în interior. Iar transportatorii au fost prinşi pe picior greşit, cu capacitatea redusă, de relansarea economiilor.
Traderii au prins după mulţi ani gustul mărfurilor necesare reconstrucţiei economiilor, iar unii analişti anunţă începutul unui superciclu al materiilor prime. Carnea de porc se scumpeşte în Germania în condiţiile reechilibrării pieţei după ce aceasta a fost dată peste cap de blocarea exporturilor din cauza pestei porcine.
Ouăle din Polonia se scumpesc şi ele deoarece fermele de păsări sunt afectate de gripa aviară. Furajele mai scumpe au dus la creşterea preţurilor laptelui în mai multe ţări europene.
În Franţa, fermierii cer supermarketurilor bani mai mulţi pe produsele lor. Cotaţiile petrolului, din care sunt obţinute benzina şi motorina, urcă deoarece aprovizionarea pieţei internaţionale a fost perturbată de valul de frig care a îngheţat la propriu regiunile cu cea mai mare producţie din SUA, iar Arabia Saudită a anunţat că va reduce producţia.
În acest context, companiile industriale din Europa, confruntate cu costuri mai mari de producţie, cresc preţurile cerute clienţilor, trimiţând astfel inflaţia la cel mai ridicat nivel din ultimul an, scrie Financial Times.
Producătorii se confruntă cu lipsuri de materii prime şi cu creşteri ale costurilor de transport pe mare, adică cu perturbări în lanţurile de aprovizionare. Eforturile de a amortiza majorarea costurilor reflectă sentimentul că blocajele din lanţurile de aprovizionare vor mai persista ceva timp, spun executivi din industrie şi transport. Produsele mai scumpe alimentează în schimb aşteptările că inflaţia va accelera în continuare.
Banca centrală a Germaniei a avertizat deja că inflaţia va ajunge până la sfârşitul acestui an la cel mai ridicat nivel de după criza financiară din 2008.
„Pe măsură ce avansăm cu revenirea în a doua jumătate a anului, inflaţia de la poarta fabricii va fi trecută din ce în ce mai mult asupra consumatorului“, spune Katharina Utermöhl, economist la Allianz. Odată cu revenirea economică, cererea pentru multe tipuri de produse a început să depăşească oferta şi să epuizeze capacitatea companiilor de transport maritim de mărfuri. Timpii de livrare sunt acum cei mai mari de după 1997 cel puţin.
De asemenea, penurii de produse variind de la semiconductori la oţel i-au forţat pe unii producători să diminueze livrările şi să nu poată profita de cererea în creştere. „Oţelul este utilizat mult în industria noastră şi aici auzim multe companii spunând că se confruntă cu lipsuri“, spune Ralph Wiechers, economistul şef al VDMA, cea mai puternică asociaţie a industriei germane. „Durează ceva timp să-ţi dai seama ce se întâmplă deoarece de obicei ai rezerve şi comenzile abia recent au început să se îmbunătăţească.“ Volkswagen a avertizat că s-ar putea să trimită în şomaj tehnic mii de angajaţi dacă penuria de cipuri va forţa compania auto să oprească liniile de producţie.
Rolf Habben Jansen, director executiv al grupului de transport maritim Hapag-Lloyd, a explicat că toate navele sale sunt acum pe mare şi că nu mai există capacitate de rezervă. El prognozează că această „furtună perfectă“ va mai dura cel puţin câteva luni. Costul transportului unui container de 12 metri din China până în Europa a urcat de la 1.400 de dolari în martie 2000 la aproape 8.000 de dolari luna aceasta. Cei mai mulţi dintre producătorii mari sunt protejaţi de creşterile de preţuri prin contracte pe termen lung. Şeful de la Hapag-Lloyd spune că multe dintre containerele transportate de compania sa sunt încărcate cu computere, aparate de fitness, unelte electrice pentru gospodărie şi console pentru jocuri video. „Deoarece călătoriile, ieşitul la restaurant şi în oraş nu mai sunt posibile în timpul carantinei, consumatorii îşi cheltuie banii pe lucruri şi pe îmbunătăţirea vieţii de acasă“, a spus el.
Producătorii se confruntă şi cu creşterea preţurilor energiei şi materiilor prime. Cotaţiile petrolului au ajuns la cele mai ridicate niveluri de la începutul pandemiei. Preţurile cuprului sunt la maximele ultimilor nouă ani, iar cele ale oţelului, în Europa, sunt cele mai mari din 2008 încoace.Răşinile din polimeri, folosite la fabricarea plasticului, s-au scumpit cu un sfert din decembrie, preţurile ajungând la maximele ultimilor şase ani.
Despre aluminiu, un trader a spus că „nu credeam că voi vedea astfel de preţuri când nu există nicio sancţiune“. El s-a referit la creşterea cotaţiilor după ce SUA au aplicat sancţiuni producătorului rus Rusal în 2018, scrie metalbulletin.com.
În general cotaţiile materiilor prime au atins cele mai ridicate niveluri din ultimii opt ani, în parte din cauza apetitului mare al investitorilor pentru orice, de la petrol la porumb, notează Bloomberg. Lumea asistă la cea mai intensă goană după profit de pe bursele de materii prime din ultimul deceniu. Investitorii mizează pe faptul că stimulentele economice guvernamentale şi dobânzile apropiate de zero vor energiza cererea, vor genera inflaţie şi slăbi şi mai mult dolarul american în contextul recuperării economiilor din pandemie.
Materiile prime se scumpesc şi ca o consecinţă neintenţionată a luptei contra schimbărilor climatice, care duce la creşterea cererii pentru metalele necesare construirii infrastructurii de energie regenerabilă şi producerii de baterii. Economiştii cred că preţurile mari la poarta fabricii nu vor persista şi sunt parţial amortizate de cererea mai slabă pentru multe servicii lovite de pandemie, cum ar fi cele din industria turismului.
