Am tot cautat in mass-media romaneasca un licar de entuziasm la ideea ca, potrivit ultimului raport al Comisiei Europene, Romania are sanse mari sa devina membra a UE la 1 ianuarie 2007, adica peste doar sase luni, si
n-am gasit.
"Nu suntem pregatiti", "UE ne vrea ca o piata de desfacere pentru produsele ei", "suntem noi de UE cand n-avem sosele, cand in spitale e dezastru si aviara nu poate fi stapanita?". Nu suntem, spune un cor de analisti si lideri de opinie.
Neincrederea se transmite populatiei. Mi-am intrebat colegii: "Sunteti bucurosi ca intram in UE? Iesim in strada pe 1 ianuarie?" "Hmm, sa vedem, nu stim"... Si sunt oameni tineri, multi inca studenti.
Foarte rau. E cazul sa vedem de unde am plecat, unde am ajuns si unde putem ajunge. Si sa ne uitam si in jurul nostru.
1 ianuarie 2007 va fi un moment istoric pentru Romania, la fel de important ca 1 Decembrie 1918 sau 24 Ianuarie 1859.
Este cazul sa spunem asta. Si sa mai spunem ca da, suntem pregatiti sa intram in UE. Si ca e foarte bine ca intram, ca e foarte bine ca avem aceasta sansa.
Ne puteam imagina in anii ''80, cand oamenii stateau la cozi de zeci de metri la lapte, cand vanzatorii de la paine si aprozar faceau legea, cand gaseai masline, alune sau televizor color doar la militieni sau sefi din PCR, ca ne vom face cumparaturile in hypermarket, ca pentru 3-4 milioane de romani Occidentul nu mai e o fata morgana, ca vacantele in strainatate vor deveni o banalitate?
Nivelul de trai a recuperat scaderile de dupa ''90, revenindu-si in ultimii 6-7 ani, de cand au inceput privatizarile si au venit investitorii straini. Chiar daca nu se vede in statisticile privind salariile -pentru ca multe venituri nu sunt inregistrate ca atare - cresterea se simte in nivelul consumului.
Oamenii au fost privati de contactul cu exteriorul inainte de 1990, iar o lunga perioada de timp dupa Revolutie cei care au mostenit puterea au cautat sa mentina aceasta stare de lucruri -spre folos propriu -prin barierele puse in calea investitiilor straine si refuzul privatizarii.
Legile vietii si ale economiei au invins insa. Si vor invinge mereu. Nu poti tine in izolare un om, dar o tara intreaga!
Orice bariera pusa in calea unor produse mai ieftine sau mai bune va fi mai tarziu sau mai devreme depasita, pe o cale sau alta, legala sau ilegala.
Trist este ca oamenii nu au inca incredere in ei insisi, nu se pot felicita pentru o reusita. Cei care spun "nu suntem pregatiti pentru UE", " e o decizie politica", "le-am dat economia la schimb cu integrarea" refuza sa vada cum economia se schimba datorita investitiilor straine, cum romanii fac bani in strainatate, cum oamenii au acces la produse europene sau firmele romanesti pot vinde nestingherite in toata Europa.
Cu cat spatiul de liber schimb este mai mare, cu atat alocarea resurselor se face mai eficient, si toata lumea are de castigat.
Vechea garda nu intelege nici acum ideea. Un economist roman (academician) din era dinozaurilor, dar ale carui lucrari sunt inca prizate de "factorii de decizie", mi-a spus: nu ne-am gandit inainte de 1989 ca Occidentul va inventa un nou model de expansiune, modelul "expansiunii economice".
Multi gandesc inca in termenii invingatori si invinsi, stapani si stapanitori, cotropitori si cotropiti. Este un complex istoric de veacuri al poporului roman sau o marota sustinuta de nationalismul ceausist? Greu de spus.
Si oamenii de cultura, asa-numita intelighentia, sunt bolnavi de scepticism: noroc de birocratii de la Bruxelles ca ne indeamna la treaba, suntem departe de UE, nu meritam sa intram in acest club select si asa mai departe, spun ei.
Nu vad vietile schimbate ale inginerilor care pierdeau vremea pe santierele sau combinatele comuniste si au acum ocazia sa castige salarii occidentale. Nu vad miile de studenti romani aflati la burse in Europa sau care lucreaza deja pentru firme occidentale.
Nu vad pofta de viata a intreprinzatorilor care isi fac case de sute de mii de euro si vacantele in Maldive sau Seychelles.
Visam noi sa fim in Uniunea Europeana in 1990? Sau chiar in 1995, cand economia romaneasca era inca autarhica? Nu. In doar 10 ani, am ajuns sa indeplinim o gramada de standarde, sa preluam sute de legi si sa schimbam institutii. Si ce-a fost pana acum a fost nimic. De abia de acum incepe schimbarea.
Este un noroc pentru tarile aflate la periferia centrelor istorice de dezvoltare din Occident ca oamenii politici de acolo au avut viziunea si vointa de a transforma Europa intr-un spatiu comun dupa ruperea dintre 1945 si 1990.
De ajuns cu vaicareala.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
