Numărul de şcoli private s-a dublat în ultimii zece ani. Este un potenţial foarte mare de creştere, pentru că nu mai poţi sta după stat. Care era situaţia acum 100 de ani?

♦ În urmă cu o sută de ani în România funcţionau circa 350 de şcoli private, de la grădiniţe până la şcoli profesionale ♦ Azi, numărul acestora a ajuns la peste 700 de unităţi, cu un ritm accelerat de creştere în ultima decadă, oamenii de afaceri spunând că după investiţiile private în sănătate, educaţia poate deveni o altă oportunitate de business pe termen lung pentru România.

Datele din Anuarul Statistic pu­blicat în 1922, primul după Marea Unire, arată că la ni­velul anului 1921 pe teri­to­riul României funcţionau 347 de şcoli private, dintre care 143 erau şcoli primare cu programa statului, restul fiind grădiniţe, şcoli primare cu programă proprie sau şcoli profesionale.

La finalul anului 2016, numărul institu­ţi­ilor private de învăţământ ajusese la 701 uni­tăţi faţă de cele 378 care funcţionau în 2006, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), această parte a educaţiei având o cu totul altă dinamică faţă de cea înregistrată de unităţile de învăţământ de stat.

Astfel, tot datele INS arată că numărul de unităţi de învăţământ în pro­prie­tate publică a scăzut cu peste 20% în ultimii zece ani, de la aproape 8.100 de unităţi în 2006 la 6.309 instituţii la finalul anului 2016.

În total, la finalul anu­lui 2016 în Româ­nia funcţionau 7.010 in­stituţii de învăţământ, de la creşe la universităţi, cu 1.500 mai puţine faţă de acum zece ani.

Unde se produc modificările?

Dacă în 2006 nu exista nicio creşă privată, la finalul anu­lui 2016 erau înscrise deja 31 de astfel de unităţi. Numărul gră­diniţelor private a explodat în pe­rioa­da analizată de la 194 de unităţi la 346.

Şcolile de maiştri şi şcolile de posticeale private s-au în­mul­ţit şi ele, mediul privat în­cercând astfel să îşi formeze sin­gur angajaţii de care are nevoie în con­textul crizei de pe piaţa forţei de mun­că. De exemplu, numărul de şcoli pri­vate de maiştri a ajuns la 124 de unităţi, de la 54 în 2006, depăşind astfel numărul de şcoli de maiştri de stat (25, la nivelul anului 2016).

„Cred că în sănătate şi educaţie este un potenţial foarte mare de creştere, sunt domenii care vor deveni interesante pnetru antreprenori“, spunea recent Bogdan Georgescu, antreprenorul care în urmă cu cinci ani a lansat Bookster, un business care le aduce angajaţilor din companii cărţile do­rite în baza unui abonament cu angajatorul.

Situaţia de la stat

Pe partea de instituţii de învăţământ pu­blice, situaţia este aproape dramatică.

De exemplu, potrivit INS, la finalul anu­lui 2017 mai erau doar 792 de grădiniţe de stat, de două ori mai puţine faţă de nivelul din 2006.

În perioada analizată s-au închis peste 1.000 de şcoli din învăţământul primar şi gim­nazial şi un număr similar de unităţi şco­la­re din învăţământul preuniversitar, liceele teh­nice de stat fiind o „specie“ aproape pe cale de dispariţie.

Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că la finalul anului 2016 în Ro­mânia erau înregistrate 7.010 şcoli, nu­măr în care intră toate formele de învă­ţă­mânt, de la creşe la universităţi. Dintre aces­tea, 3.140 erau în mediul rural, restul fiind în mediul urban.

Conform unor informaţii furnizate re­cent de Ministerul Educaţiei, din acest total de unităţi de învăţământ, peste 2.400 au gru­purile sanitare în exterior.

Mai departe, tot statisticile arată că 3.500 de unităţi nu sunt racordate la reţeaua de gaze naturale, astfel că anual şcolile tre­bu­ie să-şi bugeteze achiziţiile de lemne pen­tru a încălzi sălile de curs. Altfel, orele nu se ţin.

Pentru cei 1,7 milioane de copii care sunt înscrişi în învăţământul primar şi gim­nazial sunt 136.365 de calculatoare, circa 83.000 fiind în şcolile de la ţară. Când toată lumea vorbeşte despre digitalizare, în şcolile din  România 12 copii în medie se bat pentru un loc la un calculator.

Învăţământul vocaţional este şi el la mare modă, dar copiii din şcolile din Româ­nia nu au unde să facă lucrări practice, în con­textul în care în cele peste 4.000 de unităţi din învăţământul primar şi gimnazial nu funcţionează decât 540 de ateliere. Dintre acestea, 335 sunt în zona urbană, cei peste 760.000 de copii de la sate trebuind să se mulţumească cu 205 ateliere.

În acest context, cel mai probabil pe termen lung investiţiile private în educaţie vor prinde tot mai mult contur.

„Şcolile private nu sunt un proiect so­cial, sunt afaceri rentabile, dar cu un ritm de recuperare a investiţiei în condiţiile date. La final însă, lecţia este că nu mai poţi aş­tepta statul“, mai spunea Bogdan Georgescu.
 

Aflaţi cum s-a schimbat România în ultima sută de ani accesând platforma www.zf.ro/romania100