Ziarul de Duminică

Amurgul boemei literare

02.06.2000, 00:00 32



Boemul e o persoana care duce o viata neconforma convenientelor sociale, chiar dezordonata, care prefera locurile unde poate adasta indelung in fata unui pahar privind lumea din jur, imaginand-o altfel. E un creator - poet, romancier, pictor, muzician. La noi si aiurea. Boemul adevarat este pata de culoare in viata culturala a unui oras.

In pas ceremonios, de luceafar de noapte ivit din scrierile lui Mateiu I. Caragiale, parasea odaia de lucru unde trudea la traducerile sale din Lautréamont, lasandu-se maiestuos pe asfaltul proaspat spalat si periat al bulevardului, spre a aluneca in acvariul de la hotelul Lido, loc de petreceri spirituale stropite, pentru a fi intretinute, cu votca ruseasca si bere nemteasca Radeberger, pana spre ziua.

Este imaginea care-mi vine in minte, prin ceata amintirilor, din vremurile studentiei, ori de cate ori spun, citesc sau gandesc cuvantul boema, alaturi, desigur, de ritmurile sansonetei frantuzesti cantate gutural de Aznavour. Este imaginea lui Tascu Gheorghiu, intrupare dintre cele mai trainice ale Crailor de Curtea Veche, amestec de levantinism, lejeritate balcanica si cult al Cartii, al fineturilor intelectuale si al artei conversatiei, al placerii de a vorbi si de a asculta, al boemei atat de departe de intelesul stramt al dictionarului. Multi juni literati se adunau aici pentru a vedea si a fi vazuti, pentru a asculta, de cele mai multe ori tragand cu urechea de la mesele lor, pentru ca accesul la fascinanta vorba sau tacere de la masa lui Tascu era limitat. Cel mai constant comesean era buzoianul A.I. Zainescu, venind la Lido direct din redactia Scanteii tineretului, spre miezul noptii, cu cate o noua poezie sau cu spalturile vreunui grupaj de versuri, recitand teatral, cu toata fiinta, cu mainile, cu mimica fetei, cu ochelarii. Inainte ca noaptea sa-si incheie parcursul si ziua sa si-l inceapa pe al ei se sfarseau acele intalniri doar pentru a fi reluate dupa ce se va fi potolit viermuiala diurna.

Daca ne-am opri pentru a descrie boema numai la atat de ingustul semn al dezordinii, al nepasarii fata de grijile zilnice, al traiului, vestimentatiei care sfideaza normele burgheze sub care se asaza viata unor artisti, am fi nu numai superficiali, dar si meschini. Marii boemi nici nu sunt atat de sfidator altfel decat semenii lor, ba adesea sunt chiar mai ingrijiti, mai pedanti, cu vesnicul sal negru, cu fularul alb de matase sau pelerina lor neagra, lunga pana in pamant. Nu sunt nici pe departe lenesi. Nu exista cititori mai ahtiati, cercetatori mai meticulosi decat ei. Cei mai multi dintre noi stim putin despre multe, ei stiu totul despre cele cateva lucruri care-i pasioneaza. Prin ei se desavarsesc autori rafinati, stranii, uneori inaccesibili multimii prin rafinamentul superior al operei, cu ajutorul lor se sampanizeaza idei mai noi sau mai vechi, ce pareau sortite adormirii in pivinitele gandirii comune.

Boema este o stare a spiritului, dar si a locurilor. Peste locurile boemei bucurestene s-a tras cortina. Casa Scriitorilor de pe Calea Victoriei (cunoscuta pe rand sub numele la madam Candrea, la tanti Miti sau pur si simplu Casa Sadoveanu) are acum aerul unui mormant de urias. Goala, pustie si rece, vaduvita de zumzaiala, galceava si intensitatea trairii scriitorilor, s-a prabusit in sine prin sobrietatea, fastul si preturile care o fac prohibita. Capsa a apus si ea. La Lido se fac si se desfac azi jocurile mai pamantene ale intelectualelor ocupatii de a da cu piciorul intr-o minge sau ale altor cinstite ocupatiuni. Despre Tosca, Albina, Trocadero abia daca-si mai aduc aminte eroii generatiei 60, poate George ?arnea, daca nu e presat de treburile lui de impresariat sa mai adasteze asupra lor cu farmecul filtrelor baute in nestire toata ziua dupa reteta: la patru cafele, o strofa. La Mogosoaia nu mai vin nici ecouri dinspre marii scriitori, dar nici marii boemi care au trait, au scris, au visat si au intemeiat noi legende ale locului.

Mi-e greu sa cred ca discotecile, café-interneturile, carciumile de mare lux sau multimea de dughene numite baruri sunt spatii pentru o noua forma a boemei literare. Probabil ca si aceasta noua generatie, mai mult nonconformista, usor agresiva si in mod cert talentata isi va gasi spatiul, temeiul si idolii, fara de care nu se poate intemeia cu adevarat spiritul constructiv al boemei.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO