Dezvoltarea personală reprezintă un segment important pentru conducerea şcolii, de aceea au creat un departament format din psihologi şi consilieri integraţi în activităţile şcolare; timp de o oră pe săptămână, la clasă se vorbeşte despre emoţii, despre relaţii, despre proiectele viitoare etc. Ca obiectiv educaţional, Avenor College îşi propune să asigure „un parcurs şcolar complet, de la 2 la 18 ani, celor care îşi doresc o educaţie centrată pe copil”, declară Diana Segărceanu. În acelaşi timp, îşi doreşte ca şcoala pe care o conduce să devină una dintre cele mai bune din ţară.
Pentru 2016, veniturile estimate ale Avenor College s-au plasat la circa 3,2 milioane de euro, iar cele mai recente investiţii au fost de 300.000 de euro. Previziunile pentru anul acesta se referă la venituri de circa 3,8 milioane de euro şi un buget de investiţii de circa 200.000 de euro. Banii se vor îndrepta către amenajarea clădirii principale, spaţiu din cadrul liceului „gândit împreună cu o echipă de arhitecţi pentru a deveni un mediu de învăţare creativ şi prietenos, cu spaţii flexibile şi multă lumină naturală”, spune antreprenoarea, care se aşteaptă ca până la sfârşitul lui 2020 să ajungă la un break-even.
Diana Segărceanu consideră că şcolile private ar putea reprezenta o alternativă la sistemul de învăţământ de stat, subfinanţat şi cu multe probleme în acest moment. „Statul nu alocă nici măcar finanţarea prevăzută de legea educaţiei naţionale (6% din PIB), care este în vigoare din 2011. Pentru mine, această subfinanţare este dovada că în România nu există interes pentru dezvoltarea educaţiei, nici în sistemul de stat, nici în cel privat.” Tot mai mulţi părinţi ajung la Avenor College, spune antreprenoarea, pentru că sunt în căutarea unei alternative pentru copiii lor, iar rezultatele sistemului privat de învăţământ se concretizează în numărul mare de absolvenţi pregătiţi pentru admiterea la cele mai bune universităţi din lume, care vorbesc mai multe limbi străine şi sunt antrenaţi să-şi atingă obiectivele.
În opinia sa, învăţământul privat din România ar putea fi sprijinit prin „alocarea imediată şi retroactivă a fondurilor care urmează elevul, fonduri de care a fost privat din 2011 până în prezent”. Mai mult, ar trebui să se acorde o mai mare autonomie în aplicarea curriculumului, lucru care ar duce la apariţia unor modele de bună practică, uşor replicabile ulterior şi în învăţământul de stat, consideră ea. Nu în ultimul rând, România ar trebui să recunoască explicit rezultatele valorilor din sistemele internaţionale, mai adaugă Segărceanu.
Peste 400 de grădiniţe, şcoli gimnaziale sau licee alcătuiesc piaţa instituţiilor de învăţământ privat din România, estimată la jumătate de miliard de euro anual, conform datelor ZF. Şcolile private din România se află la nivelul celor din străinătate nu doar ca dotări sau curriculum, ci şi din punctul de vedere al taxelor de şcolarizare practicate, care pornesc de la 4.000 de euro pe an şi trec şi de 20.000 de euro. Totuşi, părinţii a peste 40.000 de elevi au fost dispuşi să investească astfel de sume în fiecare an pentru educaţia copiilor, fie pentru că vor să îi pregătească pentru o universitate de top din afară, fie pentru că sunt expatriaţi în România.
Cele mai multe instituţii private de învăţământ care practică taxe de şcolarizare similare cu cele din străinătate se regăsesc cu precădere în Capitală. În topul celor mai scumpe şcoli private conduce American International School of Bucharest, cu taxe anuale de până la 20.000 de euro pe an, iar a doua pe podium este British School of Bucharest, unde un an şcolar ajunge până la 18.000 euro. Există, totuşi, şcoli în străinătate ale căror taxe sunt mult peste cele practicate pe plan local de şcolile private, conform ZF. Exemple oferite sunt Institut auf dem Rosenberg din Elveţia, care costă de la 23.000 de euro la 29.000 de euro pe an, sau Cardiff Sixth Form College din Marea Britanie, ale cărei taxe variază între 20.800 şi aproape 55.600 de euro pe an.
