Ascensiunea Chinei, ceva inevitabil, real şi pentru unii terifiant. I te împotriveşti sau te adaptezi la ea. Nimic din ultimul sfert de secol nu a influenţat mai puternic modelele de afaceri decât transformările din economia chinezească.

Cutremurul iniţial a fost cataclismic, de circa 9 grade de scara Richter. Au urmat valuri tsunami de peste 15 metri în înălţime care au spulberat ţărmurile şi au devastat tot ce le-a stat în cale până adânc în interiorul insulelor. La Fukushima, trepidaţiile pământului şi valurile de apă sărată au culcat la la pământ instalaţiile electrice ale centralei nucleare. Reactoarele au rămas fără energia necesară mecanismelor de răcire. Combustibilul nuclear din trei unităţi s-a topit, erodând sarcofagele de beton. Apa de mare a fost contaminată radioactiv. Japonia s-a văzut în faţa celui mai mare dezastru de decenii.

În ianuarie 2015, banca centrală a Elveţiei decidea să renunţe la plafonul minim de 1,2 franci pentru un euro, provocând un adevărat cutremur pe pieţe.

„Grexit“, „Frexit“ şi alte derivate similare au devenit cuvintele momentului în vara anului 2016 după ce britanicii au dat tonul indepe­ndenţei faţă de Uniunea Europeană şi au votat majoritar pentru a ieşi din această structură. „Brexit“ a fost intitulată această mişcare, iar ulterior şi alte state au început să pună în discuţie o strategie similară.

Considerat unul dintre cele mai îndrăzneţe experimente monetare din secolul 21, dobânzile negative au fost adoptate în Europa şi Japonia după ce strategii băncilor centrale au realizat că au nevoie de măsuri extreme pentru că economiile lor erau în continuare fragile la ani după criza financiară din 2008.

„Erori în prognoza de creştere şi multiplicatori fiscali“. Este un titlu sec al unui studiu privind impactul austerităţii asupra economiilor europene care pe puţinii analişti atenţi la ce publică Fondul Monetar Internaţional când toată lumea se drege după petrecerea de Revelion i-a şocat.

Pe 23 iunie 2016, Marea Britanie decidea printr-un referendum să părăsească Uniunea Europeană, trimiţând unde de şoc la nivelul întregului continent. Brexitul a avut loc pe 31 ianuarie 2020.

2012, 2013. Nu există o dată oficială pentru decesul Nabucco. Iranul a declarat Nabucco mort încă din 2011. Dar ieşirea din istorie a celui mai ambiţios proiect de gaze naturale al Uniunii Europene a însemnat un deceniu de adâncire a dependenţei continentului de gazele naturale importate din Rusia şi în cele din urmă criza de energie care a adus în Uniune cea mai mare criză a costului traiului din ultimele decenii. Un timp au fost căutaţi vinovaţii. Dar vina a fost uitată. Nemţii şi bulgarii au abandonat corabia. Ungurii s-au plâns de costurile prea mari şi au sărit peste bord. Iar liderii europeni s-au lăsat amăgiţi de „promisiunile“ şi gazele ieftine ale Moscovei.

A fost ales pentru ceea ce reprezintă? Pentru cine e el, pentru ce a promis? Sau a fost doar un vot contra elitei tradiţionale politice, arogantă şi îndepărtată de popor?

„Whatever it takes“ au fost cuvinte atât de puternice încât după zece ani de la rostirea lor au fost sărbătorite. Sunt cuvintele cu care pe 26 iulie 2012 Mario Draghi, preşedinele de atunci al BCE, a salvat euro.

Evergrande, un mare dezvoltator imobiliar chinez, a falimentat recent. Să fie acesta „momentul Lehman“ al Chinei? Va fi colapsul Silicon Valley Bank viitorul „moment Lehman“ al SUA, se întreba în martie toată lumea. Căderea Credit Suisse va fi un nou „moment Lehman Brothers“, prorocea în primăvară Dr.Doom, sau Nouriel Roubini, un personaj care a devenit faimos pentru prevestirile apocaliptice pentru economie neîmplinite. Ce este un „moment Lehman“ şi de ce Lehman Brothers a devenit ceva asociat cu dezastrul bancar sau financiar? Lehman Brothers era a patra bancă de investiţii ca mărime din SUA când a cerut protecţie faţă de creditori sub legea falimentului pe 15 septembrie 2008.

Când tot Occidentul se zvârcolea sub loviturile crizei financiare şi economice globale, China îşi etala mai clar ca niciodată în văzul lumii ambiţia de a fi superputere mondială într-o lume deschisă, interconectată şi globalizată.

Nimeni nu poate şti când omul a început să fie fascinat de stele. Probabil atunci când a devenit convins că lumea în care trăieşte este doar o aventură într-o călătorie mai mare. Este poate şi fascinaţia pentru mister, pentru lucrurile pe care nu le poţi atinge sau nu le poţi avea niciodată. De aceea copiii visează să devină astronauţi şi astfel de vise îl însoţesc pe adult până la moarte, rămânând doar vise. Doar astronauţii pot ajunge mai aproape de stele.

Lansată pe pieţele internaţionale în anul 2000, nipona Toyota Prius este prima maşină cu propulsie hibridă de producţie în masă care a prins la public. I s-a făcut publicitate ca autovehicul cu consum redus de carburant, dar a devenit rapid un simbol al statutului social.