Încasările din impozitul pe venit vor fi mai mici cu până la 771,73 milioane lei pe an ca urmare a aplicării schemei fiscale pentru restructurarea creditelor, denumită "Electorata", susţine Consiliul Fiscal.
În evaluarea sa, Consiliul fiscal porneşte de la date privind creditele acordate persoanelor fizice pe tranşe de venit referitoare la numărul de debitori, numărul de credite, maturitatea medie reziduală, valoarea rămasă de rambursat (expunerea totală), rata medie a dobânzii. Având în vedere prevederile propunerii legislative, analiza se concentrează pe creditele acordate persoanelor fizice ale căror venituri nu depăşesc suma de 2200 de lei brut pe lună. Expunerea totală aferentă creditelor acordate acestei categorii de debitori este egală cu 31,81 mld. lei sau 36,93% din total credite acordate persoanelor fizice în timp ce numărul maxim de debitori vizaţi de propunerea legislativă este de circa 985.000, reprezentând 48,84% din total debitori persoane fizice cu credite pentru investiţii imobiliare şi de consum. Pentru a determina impactul bugetar implicat de propunerea legislativă, dar şi pentru a arăta opţiunile unui debitor eligibil pentru restructurarea creditelor, va fi prezentat un exemplu numeric pentru un credit cu caracteristici situate la media datelor considerate (numit în continuare „credit reprezentativ”).
Astfel, opinia include două variante ale graficului de rambursare aferent creditului reprezentativ, definit ca având o valoare rămasă de rambursat în sumă de 26.651 lei, o rată medie a dobânzii (dobanda anuala efectiva, DAE) de 10,2% şi o maturitate reziduală de 6 ani, una corespunzătoare condiţiilor actuale (fără diminuare de rată,rescadenţare şi suplimentare a deducerii fiscale), iar cea de-a doua în condiţiile în care rata lunară de plată este redusă cu 35% pe o perioadă de 2 ani (perioada maximă permisă de propunerea legislativă), concomitent cu acordarea unei prelungiri a scadenţei cu 24 de luni; în acest ultim caz, noua rată lunară de plată după expirarea celor doi ani în care rata este redusă va fi recalculată ţinând cont de valoarea rămasă de rambursat şi de noua perioadă de rambursare. Potrivit situaţiei din prezent, un debitor persoană fizică reprezentativ plăteşte o rată lunară de 496,42 lei pentru o perioadă de 72 de luni, rata medie a dobânzii (DAE) fiind de 10,2%, iar dobânda totală de 9087,37 lei. În ipoteza reducerii ratei cu 35%, maximul permis de propunerea legislativă, şi în condiţiile în care intervine concomitent prelungirea scadenţei cu 24 de luni, rata lunară coboară la 322,68 de lei în primii 2 ani şi creşte la 448,97 de lei pentru următorii 6 ani (4 ani aferenţi maturităţii iniţiale plus cei doi ani de extindere a scadenţei); chiar şi în condiţiile acestei creşteri, rata lunară aplicabilă perioadei de după expirarea intervalului în care aceasta este diminuată cu 35% rămâne inferioară celei care ar prevala în lipsa acordării facilităţii introduse prin propunerea legislativă. În acest ultim caz, în condiţiile în care dobânda totală plătită în 8 ani este de 13.419 de lei, iar debitorul beneficiază şi de o economie de la plata impozitului pe venit de 1293,03 lei (aferentă unei economii lunare egale cu noua rată de 448,97*0,16 = 71,84 lei pe o perioadă de 18 luni, având în vedere data limită de aplicare a facilităţii care este decembrie 2017 şi presupunând că restructurarea creditului ar interveni de la 1 iulie 2014), costul anual echivalent al creditului ar fi de 9,62% pe an (DAE).
În esenţă, un debitor reprezentativ are de ales între un credit pe 6 ani cu un cost de 10,2% şi un credit pe 8 ani cu un cost anual echivalent de 9,62%, dobânda totală fiind evident mai mare în acest ultim caz, statul suportând însă o parte din costurile suplimentare. Este evident că în practică, în funcţie de parametrii agreaţi bilateral ai restructurării creditului (lungimea intervalului în care rata este diminuată, precum şi momentul în care acordul de restructurare intervine), costul anual echivalent al creditului poate fi diferit, însă raportul acestuia faţă de costul care prevalează în absenţa restructurării se păstrează (rămâne mai mic).
Este dificil de cuantificat ponderea debitorilor care vor fi interesaţi de această schemă, aceasta depinzând printre altele de: capacitatea debitorului de onorare a serviciului datoriei în prezent, interesul faţă de prelungirea maturităţii creditului în condiţiile în care la finele perioadei va avea de plătit o sumă mai mare instituţiei creditoare (chiar dacă costul anual echivalent scade uşor), formalităţile administrative presupuse de apelarea la prevederile acestei măsuri legislative. De asemenea, decizia cu privire la restructurarea unui credit presupune şi acordul instituţiilor împrumutătoare şi este dificil de presupus ex ante că acestea vor fi foarte interesate să acorde debitorilor posibilitatea restructurării în condiţiile în care creditele respective nu sunt credite neperformante. Prin urmare, numărul creditelor efectiv restructurate se află la intersecţia preferinţelor debitorilor şi celor ale creditorilor. Totuşi, se poate aprecia că există şanse rezonabile ca propunerea legislativă să fie mai puţin atractivă în cazul debitorilor care nu înregistrează întârzieri la plată (circa 90% din total debitorilor eligibili au întârzieri la plată mai mici de 15 zile), în condiţiile în care aceştia nu ar intenţiona să se îndatoreze suplimentar, şi în acelaşi timp mai atractivă pentru cei care înregistrează deja întârzieri mai semnificative în serviciul datoriei (dar până în 90 de zile), dar care reprezinta sub 10% din debitorii eligibili. De altfel, în acest ultim caz există şi posibilitatea unui interes mai mare din partea băncilor în sensul acordului cu privire la restructurarea creditului.
Având în vedere incertitudinile mai sus menţionate în ceea ce priveşte numărul creditelor ce urmează a fi restructurate şi care ar beneficia astfel de facilitatea fiscală acordată, estimarea pierderilor de venituri bugetare trebuie prezentată sub forma unui interval, ale cărui capete corespund unor ipoteze vădit neverosimile, dar cu toate acestea, cu o probabilitate de realizare diferită de zero. Marginea inferioară a intervalului este în mod evident zero şi corespunde unui scenariu foarte puţin probabil în care fie niciun debitor nu ar fi interesat de restructurarea creditelor ori nicio instituţie financiară nu ar fi de acord cu vreo propunere de restructurare. Marginea superioară corespunde situaţiei de asemenea neverosimile în care toţi debitorii eligibili optează pentru diminuarea ratei cu 35% pentru o perioadă de doi ani, iar instituţiile financiare aprobă toate cererile de restructurare: în condiţiile în care prelungirea scadenţei pentru creditul reprezentativ ar fi de 24 de luni şi ar interveni de la 1 iulie 2014, pierderea de venituri bugetare aferentă perioadei ianuarie 2016 – decembrie 2017 ar fi de 448,97 (rata de după perioada de 2 ani echivalentă cu deducerea fiscală suplimentară acordată) * 18 luni * 0,16 (cota de impozit pe venit) * 1.193.670 (numărul de credite) = 1, 543 mld, corespunzătoare unui impact anualizat de -771,73 mil. lei la nivelul veniturilor bugetare, nivel apropiat de estimarea inclusă în nota de fundamentare a actului normativ. Prin urmare, încasările din impozitul pe venit vor fi mai mici cu o sumă cuprinsă între 0 şi 771,73 milioane lei pe an (maximul reprezentând circa 0,1% din PIB prognozat pentru anul 2016).
Consiliul fiscal apreciază că există o probabilitate ridicată ca impactul bugetar net să se situeze în partea inferioară a intervalului menţionat anterior. Aceasta se datorează atât caracterului opţional al facilităţii în condiţiile în care gradul de atractivitate este potenţial redus pentru acei debitori care nu înregistrează arierate în serviciul datoriei (circa 90% din cei cu restante sub 90 de zile au întârzieri la plată mai mici de 15 zile), cât şi potenţialului efect de antrenare asupra economiei din perioada de diminuarea ratelor lunare de plată ca urmare a plusului temporar de venit disponibil. În condiţiile ipotezei maximale conform căreia toţi debitorii eligibili ar opta pentru şi ar beneficia de rescadenţare, venitul disponibil ar putea creşte cu un maxim de 5 miliarde de lei1 , iar impactul economic pozitiv ar avea potenţialul să fie consistent în condiţiile în care măsura ţinteşte consumatori cu venituri apropiate de şi sub medie şi deci cu înclinaţie marginală spre consum ridicată, într-o perioadă în care există un deficit de cerere agregată. Consiliul fiscal apreciază însă că probabilitatea de materializare a unui scenariu apropiat de aceşti parametri este foarte redusă. În aceste condiţii, dimensiunea pierderii de venituri ar trebui să fie uşor de acomodat în cadrul proiectului de buget astfel încât ţintele anuale şi cele pe termen mediu să nu fie afectate. În plus, la momentul definitivării proiectului de buget pentru anul 2016, incertitudinile referitoare la dimensiunea pierderii de venituri bugetare se vor fi clarificat, iar cuantumul pierderilor de venituri bugetare va putea fi evaluat cu precizie şi compensat corespunzător. În aceste condiţii, Consiliul fiscal avizează favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 (referitor la introducerea unei deduceri speciale la calculul impozitului pe venit pentru creditele restructurate).
