Războiul viitorului va fi pentru materii prime esenţiale, spune Jean-Dominique Senard, preşedintele Renault, după ce China a restricţionat accesul Uniunii Europene la metale rare importante pentru compania sa şi pentru industria electromobilităţii în general. Dar un război pentru materii prime vitale progresului este deja în desfăşurare. Ucraina este bogată în resurse de gaze naturale, litiu şi titan.
Litiul este vital pentru fabricarea bateriilor pentru maşinile electrice şi pentru înmagazinarea energiei solare şi eoliene sau electrice în general. Uniunea Europeană se vrea un exemplu la nivel mondial în înverzirea economiei, iar până la dezvoltarea de capacităţi de energie regenerabilă suficiente, gazele ar fi trebuit să fie energia de tranziţie.
Acum o mare parte din rezervele ucrainene de gaze, litiu şi titan sunt în teritoriile ocupate sau ameninţate cu război de Rusia. O teorie spune că unul din motivele principale ale primei invazii ruse din Ucraina, ocuparea Crimeei, şi apoi ocuparea Insulei Şerpilor este controlul resurselor de gaze din Marea Neagră. Acest lucru arată cum într-o lume instabilă şi conflictuală alianţele de felul UE sau NATO cât mai extinse sunt importante pentru economia europeană a viitorului.
Ucraina nu este membră nici a NATO şi nici a UE. În Europa, un alt stat bogat în litiu, încă neexploatat, este Serbia, cea mai mare economie din instabilii Balcani de Vest. Dar nici Serbia nu este membră a UE sau a NATO, fiind politic apropiată mai degrabă de îndepărtatele Rusia şi China, deşi are Uniunea chiar la graniţă.
Tot legat de războiul din Ucraina, se spune că unul din motivele pentru care China încurajează Rusia, dar nu îi oferă ajutor militar direct, este pentru a slăbi statul agresor astfel încât să-i fie mai uşor să-i acapareze resursele naturale. O frică a ruşilor, mai ales a celor din Orientul Îndepărtat, este o invazie chinezească tocmai pentru resurse. Siberia este o regiune cu rezerve de litiu, deşi este adesea asociată doar cu petrolul şi gazele naturale.
În 2020, înainte de cea de-a doua invazie rusă din Ucraina, compania de stat Rosatom avea de gând să facă din Rusia furnizorul a 3,5% din litiul de pe piaţa mondială până în 2025. Anul acesta, guvernul a estimat că până în 2030 Rusia îşi poate dezvolta o industrie a litiului care să poate acoperi necesarul intern din producţie proprie. În această ţară au fost descoperite 12 depozite de litiu, concentrate în Siberia. Cel mai mare este în Peninsula Kola, într-o zonă sălbatică, lipsită de infrastructură rutieră şi de electricitate.
Din informaţiile disponibile, companiile Moscovei avansează mai bine cu planurile de a deveni producători de litiu din mine din alte state. Spre exemplu, Uranium One, din Rusia, s-a îmbarcat alături de Citic Guoan, din China, într-un proiect de producţie de litiu în Bolivia. Statul sud-american nu este prea departe când vine vorba de o influenţă cât mai mare în producţia de litiu la nivel mondial.
În acest sens, China a întrecut Europa şi a acaparat diverse proiecte de producţie şi rafinare în Africa. În statul Mali, din vestul Africii, unde grupul de mercenari al Rusiei Wagner întreţine un război civil în care a forţat retragerea trupelor franceze proguvernamentale, o companie chinezească vrea să cumpere participaţia majoritară la o mare mină de litiu. Uniunea Europeană trece în prezent printr-un boom al fabricilor de baterii pentru maşini electrice, dar îşi importă cea mai mare parte a litiului folosit în industrie.
Aproape 80% din importuri vin din Chile şi o parte mai mică şi SUA şi China. Europa va avea nevoie de noi surse de import.
Are parteneri comerciali producători care pot fi consideraţi ca fiind de aceeaşi parte a baricadei geopolitice – Australia este unul din cei mai importanţi. Însă nu doar litiul este vital pentru industria viitorului. Există ceea ce se cheamă metale rare, iar pentru procurarea acestora UE este dependentă aproape în totalitate de importuri, mai ales din China.
Germania, cea mai mare economie europeană, este dependentă în proporţie de 100% de importul a 14 materii prime. Europa s-a trezit târziu în cursa electromobilităţii, mai târziu decât China. Companiile chineze şi din alte părţi ale Asiei au luat cu asalt UE cu fabrici de baterii, destinate producţiei de maşini electrice sub brandurile auto tradiţionale europene. China profită astfel la maximum de eforturile de înverzire ale UE, exportând materie primă pe o piaţă pe care începe să o controleze. Dar China nu se opreşte aici. Jean-Dominique Senard, preşedintele Renault, a făcut remarcile privind războiul viitorului în contextul în care a avertizat asupra venirii unui tsunami de maşini electrice chinezeşti „a căror producţie este clar subvenţionată“ în UE. Renault şi toţi marii producători auto europeni vor să arate prin astfel de avertismente ce consecinţe au planurile UE de a interzice vânzarea de maşini cu motoare cu combustie internă pe motorină şi benzină începând din 2035. Dar tot ei sunt cei care s-au pregătit târziu de „invazie“, insistând pe motoare cu combustie internă.
