Un pluton de bănci mici şi de jucători cu acţionariat elen continuă să plătească dobânzi de până la 7% pe an la depozitele standard atrase de la populaţie, de aproape trei ori faţă de inflaţie, în timp ce mai multe bănci mari au coborât cu bonificaţiile în intervalul 4 - 5% pe an pentru a reduce presiunea asupra cheltuielilor cu dobânzile.
Cea mai mare dobândă la depozitele în lei cu scadenţa la trei luni, de 7% pe an, este plătită de Bank of Cyprus, un jucător de talie redusă cu acţionariat cipriot. La polul opus se află Italo-Romena, subsidiara locală a italienilor de la Veneto Banca, cu 3,25% pe an. Majoritatea depozitelor atrase de băncile locale au scadenţe de până la trei luni.
"Băncile care au nevoie acută de bani vor cotinua să plătească bonificaţii ceva mai mari chiar dacă tendinţa generală pe piaţă este de scădere a dobânzilor la depozite.
Chiar dacă nu sunt fericite să plătească aceste dobânzi, situaţia bilanţieră le-o impune.
Ar putea exista şi cazuri izolate în care unele bănci încearcă să evite plecarea clienţilor existenţi şi de aceea plătesc dobânzi mai mari", consideră analistul financiar Aurelian Dochia.
Cu dobânzi mari încearcă să convingă clienţii şi Banca Feroviara, cea mai tânără bancă de pe piaţă, care plăteşte 6,7% pe an la depozitele pe trei luni, în timp ce băncile cu acţionariat elen Piraeus, Banca Românească şi ATE Bank vin cu bonificaţii de 6,5% pe an.
De fapt, băncile cu capital grecesc formează un grup aparte prin dobânzile mari oferite la depozite, o politică pe care au adoptat-o de aproape trei ani încoace, în contextul în care de la Atena li s-au trasat directive clare în direcţia reducerii dependenţei de finanţarea externă.
Multe subsidiare de bănci străine se află însă în prezent în situaţia în care trebuie să atragă resurse locale pentru că băncile-mamă se confruntă la rândul lor cu probleme de lichiditate şi nu mai pot susţine la fel ca în trecut afacerile locale.
În acest context, dobânda medie pe piaţă a scăzut cu numai o jumătate de punct procentual în ultimul an, ajungând la 6,5% pe an în luna februarie. Spre comparaţie, rata inflaţiei a fost de 2,6% în aceeaşi lună.
"Dobânzile la depozite s-au menţinut la un nivel ridicat pentru că băncile a trebuit să compensese scăderea finanţării externe prin atragerea de resurse locale. Atragerea de resurse locale nu este un lucru rău pentru că astfel băncile îşi reduc dezechilibrele", afirmă Dochia.
Subsidiarele băncilor străine au neglijat atragerea de depozite în trecut pentru că se finanţau foarte ieftin de la băncilemamă şi multe au ajuns la dezechilibre uriaşe între volumul creditelor acordate şi cel al depozitelor atrase, astfel că au fost prinse pe picior greşit de apariţia crizei şi au fost nevoite să ia măsuri pentru a-şi echi libra raportul credite/depozite într-un moment în care lichiditatea a ajuns în vârful listei priorităţilor.
Concurenţa este însă foarte strânsă, astfel că majoritatea băncilor sunt dispuse să plătească dobânzi mai mari nu doar clienţilor noi, ci şi celor care vor să îşi retragă banii din depozite, doar-doar îi conving să nu plece. Chiar şi clienţii care au economii de câteva mii de euro au devenit o miză importantă pentru unii bancheri.
Unele bănci au coborât totuşi dobânzile la depozite, cel puţin la depozitele pe termen scurt, spre pragul de 4% pe an. Spre exemplu, UniCredit Ţiriac plăteşte 4,15% pe an pentru a atrage depozite pe trei luni, în timp ce BCR oferă o bonificaţie de 4,6% pe an pentru aceeaşi scadenţă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
