Stocul de credite în valută acordate de bănci pentru achiziţia de locuinţe a crescut de cinci ori din 2006 încoace, în timp ce finanţările în lei – ocolite de clienţi din cauza dobânzilor prohibitive, s-au majorat cu „doar“ 80%. Vânzările de credite în lei au accelerat abia în ultimul an, determinant pentru această mişcare fiind accesul mai greu al băncilor la resurse în valută.
Băncile locale aveau în portofolii credite imobiliare de 39 miliarde de lei (8,7 mld. euro) la sfârşitul lunii mai, circa 95% fiind împrumuturi în euro şi franci elveţieni. Creditele în valută au crescut de la echivalentul a 1,8 mld. euro în decembrie 2006 la 8,2 mld. euro în luna mai 2013, potrivit datelor BNR.
Vânzările de credite în lei au accelerat în ultimul an pe fondul scăderii costului de finanţare şi al restricţiilor impuse de BNR la acordarea de împrumuturi în valută, dar şi în condiţiile în care băncile au acces mai greu la resurse în valută. Ipotecarul în lei a depăşit în mai pentru prima dată pragul de 2 mld. lei.
Creditul în lei ar putea deveni însă mai vizibil pe fondul noilor modificări la programul Prima casă, care forţează băncile să vândă ipotecare garantate de stat doar în moneda naţională. Prima casă contabilizează în prezent peste 90% din vânzările noi de credite pentru achiziţia de locuinţe, fiind de aşteptat ca impactul noilor reguli să se propage rapid în piaţă.
„Scăderea dobânzilor va accelera vânzările pe acest segment de piaţă, care până acum a deţinut o pondere destul de mică. Dincolo de riscul valutar zero al finanţărilor în moneda naţională, trebuie să ţinem cont şi de faptul că în viitor BNR va relaxa şi mai mult politica monetară, deci va ieftini creditele în lei, în timp ce dobânda la euro ar putea creşte după 2014“, comentează Eugen Sinca, analist-şef al BCR.
Diferenţialul de dobândă între lei şi euro, de circa trei puncte procentuale în prezent, a fost principalul obstacol pentru dezvoltarea pieţei finanţărilor în lei. La actualul diferenţial de dobândă, rata la un credit în lei este cu 30% mai mare decât cea la un împrumut în euro. Diferenţa era de 40-50% în urmă cu numai doi ani. Totuşi, clienţii care s-au expus masiv la riscul valutar (euro s-a apreciat cu 20% în ultimii şapte ani, iar francul elveţian a crescut cu 60% în aceeaşi perioadă) au resimţit puternic în propriile buzunare volatilitatea cursului, volumul restanţelor la creditele în euro şi franci elveţieni majorându-se cu 30% doar în ultimul an.
La sfârşitul lunii mai, clienţii individuali aveau întârzieri mai mari de 90 de zile la plata creditelor în valută de echivalentul a 1,4 mld. euro, ceea ce reprezintă 9% din totalul creditelor ipotecare şi de consum în valută acordate populaţiei.
Potrivit unor informaţii din piaţă, cele mai multe probleme sunt generate nu de clienţii care au luat un împrumut pentru a-şi cumpăra o casă, ci de cei care au luat credite de consum în valută, cele mai multe garantate cu active aflate deja în proprietatea debitorului.
